Demonul

Capitolul IV

M-am pus lipita de un perete al camerei si am dat cu piciorul de nervi...Jane s-a ridicat

-Ai auzit asta?

Jane a venit spre mine si s-a aplecat atunci m-am dat la o parte...si ea a batut in perete

-Ai vazut se aude altfel sigur e o cale de iesire in spatele peretelui...

Atunci Jane a inceput sa caute ranga si a spart peretele in timp ce eu trebuia sa stau atenta sa nu ne ia iar prin surprindere el...priveam printr-o crapatura la usa sa nu vina inapoi in timp ce Jane se chinuia sa sparga peretele

Am reusit!

A zis Jane fericita...

-Sa ne grabim..

totusi simteam ca el era in apropiere...Jane a intrat in acel tunel din perete iar eu o urmaream...frica era tot mai mare pentru ca nu aveam nici idee unde puteam sfarsi plus ca ma bantuia gandul acela ca s-ar fi putut intampla ceva exact asa cum ne amenintase el diar o urma de speranta ca am putea scapa era tot ce aveam...acel tunel misterios se termina intr-un coridor chiar aproape de iesire insa de nicaieri aud vocea lui...
-Hei!
-Veniti inapoi am zis...

Am tras de usa de la iesire si nu se deschidea insa Jane a tras cu toata puterea pana cand usa s-a deschis putin...
Ne aflam intr-o padure iar usa era intepenita in pamant...am inceput sa fugim fara sa stim unde am putea gasi ajutor...dupa ce ne-am indepartat destul de mult de locul acela...Jane s-a oprit din alergat si s-a proptit de o piatra

-Haide Jane...trebuie sa gasim o iesire din locul asta...nu putem sa ne oprim

-Vin imediat tu inainteaza..

Am ascultat-o dar la cativa pasi am auzit ceva foarte ciudat care parea ca se aude in spatele meu desi incremenisem de frica am intors capul si am vazut niste maini care parca ieseau din pamant si erau fix in spatele lui Jane

-Jane fugii!!

Am urlat cat ma tineau plamanii dar Jane se intorse sa vada ce se afla in spatele ei atunci acele maini au luat-o de piciore si au tarat-o inapoi
Jane țipa
Am fugit si m-am aruncat pe jos sa o trag pe Jane de mana...era in zadar acea creatura avea mai multa forta decat avem noi...Jane a fost trasa undeva in pamant si acea groapa a disparut in ceata...tot ce mai era pe jos erau urmele unghiilor lui Jane...
Incepusem sa plang eram disperata acum ramasesem si fara singura persoana care era cu mine...nu mai stiam ce sa fac nu stiam unde era Jane nu-mi venea sa cred ca era adevarat ce vedeam...
De panica care imi invadase tot corpul incepusem sa alerg ca o nebuna strigand dupa ajutor...am auzit la un moment dat un un sunet ca si niste pasi...simteam ca sunt urmarita dar cum tot inaintam acei pasi lenti se transformasera in ceva ce ce ma fugarea tot mai repede...la un moment dat m-am impiedicat de ceva si am cazut...atunci si sunetele de pasi se indepartasera...nu stiam daca erau lupi sau daca ceva ma urmarea...deja nu mai intelegeam nimic...plangeam...eram singura si in acelasi timp constienta ca as putea muri..din nou acel presentiment ciudat imi inunda trupul...