Demonul

Capitolul VII

M-am trezit...chiar era un simplu vis? Eram iar in pat...el era acolo...acum avea o fata serioasa...parca deja ma si obisnuisem cu prezenta lui ciudata...

-Ce s-a intamplat?

Ma privise uimit indelung inainte sa-mi raspunda...tot ce stiam era faptul ca el era un demon si la propriu si la figurat
Gandindu-ma indelung am incercat sa inteleg ce voia sa faca a incercat sa ma posedeze?

-Sti...nu am fost mereu asa candva eram si eu un om normal..ca si tine...dar m-am apucat de lucruri rele...tot mai rele...pana cand am ajuns sa fac un ritual satanist...mai mult din gluma...nu eram complet constient de ce faceam...

Mi-a spus el linistit...
Nu stiu de ce dar atunci il simteam mai sincer ca oricand...acel demon era candva un om ca si mine??

-Imediat dupa acel ritual...am simtit o oarecare sete de sange...am omorat un tanar pe care nici macar nu-l cunosteam...dar inainte l-am taiat si l-am legat...simteam o placere nebuna sa-l mutilez sa-i fac rau...incepuse sa-mi placa sa fac rau...

Cand a spus asta mi se facuse pielea de gaina...vorbea cu o oarecare sclipire in ochi...devenise un adevarat monstru...

-Dar lumea incepuse sa-si dea seama de disparitia lui asa ca ii dezlipeam oasele de carne...oasele le ardeam...iar carnea am mancat-o apoi am venit in casa asta parasita sa nu fiu suspectat

-Vorbea asa de multumit de ceea ce facuse...de fapt nu intelegeam nici macar de ce imi spunea mie toate astea...daca probabil urma sa fiu si eu cina lui...am strans titusi din dinti si i-am spus..

-Pe mine de ce nu m-ai omorat? De ce nu ma omori?

Intrebarea mea l-a facut sa-si reia atitudinea serioasa de mai inainte...

-Am vrut...dar pe tine nu...tu nu

M-am ridicat atunci in picioare era deja noapte si un intuneric puternic invada camera...
Am inceput sa plang si sa tip...amintindu-mi bruac de Jane

-Ce naiba! Mi-ai ucis prietena! Nu stiu cine dracu esti si ce vrei de la mine! Omoara-ma odata oricum pentru asta m-ai adus aici

Am vorbit intr-um moment de disperare...nu voiam in niciun caz sa mor...dar si viata mea era in mare pericol..
A venit in spatele meu si mi-a soptit la ureche

-Tu nu esti ca celelalte ...tu esti speciala...

A spus-o iar eu am inceput sa simt fiori reci in tot corpul...parea o declaratie de dragoste spusa de un monstru...mda foarte frumos

Discutia noastra se incheiase acolo deoarece el incepuse sa rada si mi-a urat noapte buna

M-am intins in pat...imi dadeam seama ca nu mai intelegeam nimic...isi batea joc de mine sau vorbea serios? Nu stiam...dar observam ca el avea nevoie de ajutor...am aprins lampa si am inceput sa caut ceva ce ar putea sa ma ajute...am cautat fara rezultat...cand am vrut sa dorm mi-am adus aminte sa caut si in dulap...in spatele lui am gasit o carte aruncata pe jos...am tras dulapul pana cand am reusit sa scot cartea afara...am dat la o parte praful de pe ea...si am observat ceva ce m-a lasat fara cuvinte...cartea aceea era exact cartea care o aveam eu in vis...atunci am luat-o si am ascuns-o ca demonul sa nu o vada pana la momentul potrivit...era singura mea incercare si singura mea sansa de scapare...