Demonul

Capitolul II

Am deschis ochii...vedeam un tavan si eram intinsa pe un pat vechi...imediat am sarit in sus si am privit in jur...primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost Jane care statea tremurand de frica pe marginea pat paralel cu al meu...plangea..vedeam cum lacrimile ii curgeau neincetat pe obraz..as fi vrut sa zic ceva dar parca aveam un nod in gat care ma impiedica din a putea scoate vreun cuvant...acea presimtire stranie era mai puternica ca oricand...tot ce imi ramanea era sa orivesc in continuare camera aceea in care eram tinute prozoniere...era o lampa intre cele doua paturi...cautam cu privirea parca o iesire din acea camera intunecata...nu era nicio fereastra doar o usa cu siguranta incuiata din care ar fi putut intra in orice moment acel om...acel om care nici acum nu am inteles cine e si ce dracu vrea de la noi...eram la fel de disperata ca si Jane doar ca nu tremuram, nu mai plangeam deja corpul meu era imun acestei situatii care e pe cat de absurda pe atat de inspaimantatoare...nu reuseam sa inteleg nimic...de ce ni se intampla asta dar mai ales cine era acel tip care imi provocase in scurt timp groaza...totul se blocase in capul meu in timp ce Jane a reusit sa rosteasca cu intrerupere cateva cuvinte

-M-m-am trezit aici..nu imi amintesc nimic..

O ascultam dar nu i-am raspuns orice ziceam era in zadar mai bine era daca ma gandeam la cum sa scapam din acea inchisoare...
...
De odata aud niste pasi care par sa se apropie tot mai mult de camera nostra...o cheie rasucita in usa este ceea ce strica linistea...pana si Jane se oprise din plans...statea la fel ca mine privind cu niste ochi mari si infricisati spre usa care urma sa se deschida...ma cuprinsese groaza eram ca o statuie doar priveam...
Cand usa a fost deschisa...vad acel tip care patrunde linistit in camera...primul meu impuls a fost sa ma dau mai in spate in caz ca ar fi vrut sa faca ceva desi era inutil insa el era de o liniste inumana...ne privea cu mare atentie...iar eu pentru prima data il priveam cu mai multa atentie...dar eram prea speriata sa observ ceva anume...parea normal si in acelasi timp parva era de pe o alta lume...nu avea niciun sens stateam fara sa clipesc si fara sa ma mai misc..pentru cateva secunde nu a miscat...apoi..a rostit ceva intr-o limba ciudata si a plecat trantind usa in urma lui si a incurat iar camera...in timp ce auzeam cum pasii lui se indepartau tot ma mult
Jane de odata s-a ridicat in picioare..

-Gata! Nu mai rezist! Trebuie sa gasim o cale de scapare...

Eram constienta de ceea ce zicea dar stiam ca puteam pati si ceva rau...eram inca in stare de soc..apoi imi pun mana peste buzunarul din spate al blugilor.. Si ma indrept catre Jane

-Uite ne-a luat gentile dar telefonul meu a ramas in buzunarul meu...nu l-a vazut..

-Suntem salvate!

A zis Jane care afisa de o data un zambet printre lacrimi...
Am deschis atunci telefonul insa nu era semnal...o umbra de tristete o patrunse din nou pe Jane insa mai avea o speranta care i se citea pe fata..

-Cand vine din nou il pacalim sa se indeparteze de usa apoi fugim..