Demonul

Capitolul V

Am continuat sa alerg pana cand am gasit o cladire parasita...nu stiu de ce dar parca nu as fi vrut sa intru acolo..insa picioarele ma indrumau sa inaintez...puteam intra usor deoarece erau gauri uriase in peretii mancati de mucegai si care dadeau impresia ca se descompun incetul cu incetul...un candelabru urias vechi si rupt atarna in centrul camerei...pe jos erau aruncate multe lucruri pline de praf si fara nicio valoare...
Am inaintat...la capatul camerei era o usa incuiata...ce ciudat...cand am privit cu atenti in jos am gasit si cheia...apoi am observat in spatele acelei usi un coridor intunecat cu mai multe usi...nu mai intelegeam nimic...nu stiu de ce dar parca ma patrunse o forta care m-a facut sa inaintez...era tot mai intuneric...m-am optit in cele din urma in fata unei usi...am vrut sa intru dar parca aveam un nod in gat...nu stiu de ce dar aveam o senzatie sumbra in legatura cu acel loc...m-am oprit o secunda si m-am gandit ca nu am ce cauta acolo...totusi ceva ma impingea sa intru sa vad ce se afla in spatele acelei usi...pana la urma e o casa parasita...am deschis usa si cheia care o tineam in mana am acapat-o pe jos...a urmat un urlet de groaza din partea mea la scena teribila la care asistam...la capatul camerei intunecate era trupul lui Jane suspendat de tavan cu ajutorul unui franghii groase iar gatul ei era plin de sange...ce imi atragea atentia era si desenul din spatele ei...nu intelegeam daca era pictat cu sange sau vopsea rosie...era un cerc care avea in el o stea cu cinci capete...eram prea speriata ca sa mai plang...de pe garul si mainile lui Jane mai curgea si acum cate un strop de sange...m-am dat un pas in spate...in acel intuneric dens si de odata am simtit cum cum cineca imi pune o mana pe umar...imi simteam corpul intepenit...cand am prins curajul sa-mi intorc capul l-am vazut pe el...era prea intuneric ca sa-l vad bine insa simteam ca era el atunci am cazut jos in spatele trupuilui lui Jane...in acel loc in care era putina lumina am reusit sa-l vad...avea ochii complet negri si aspectul i se schimbase putin...a rostit ceva...da...chiar a spus ceva...ceva ce nu am inteles...avea o voce care nu era a lui...ceea ce aveam in fata nu era cu siguranta un simplu om

-V-am spus sa nu plecati...

Cand a rostit asta am simtit cea mai groaznica senzatie...parca ma vedeam langa Jane...tonul cum pronuntase acele cuvinte parea mai mult ironic decat amenintator...incepuse chiar sa rada...radea in continuu ai se apropia de mine...in timp ce eu incercam sa ma duc tot mai departe de el...si am dat cu mana peste ceva...eram prea speriata sa ma mai uit ce era...doar l-am luat in mana si l-am intins spre el...era un cutit plin de sange...probabil cel cu care fusese ucisa Jane...

-Nu te apropia de mine!

Am urlat la el continuand sa tin cutitul intins spre el...cu siguranta nu-l speriam nu paream deloc amenintatoare...teama mi se citea pe chip...si mana imi tremura involuntar...el contina sa rada si sa se apropie de mine...se oprise in fata mea...de odata mi-a prins mana si mi-a strans-o tare

-Chiar crezi ca mie imi este frica de moarte?

*radea*

-Pentru mine moartea nu exista

Cu toata forta mea mi-am smuls mana si i-am infipt cutitul in inima...apoi am fugit cat am putut de tare...eram iar in padure dar am observat ca ma invarteam in cerc...eram complet disperarata...de odata m-am lovit de ceva...era el...care m-a socat cu aspectul sau infiorator...avea cutitul inca infipt in inima dar nu ii curgea sange...am vazut cum a scos un tub din buzunar, m-a tinut de cap cu forta si mi-a pulverizat ceva in fata...iar vedeam totul in ceata si simteam cum corpul imi cedeaza...