What changed my life. *GXG*

Chapter 6 - Follow your heart?

    Mi-am ascultat conştiinţa şi mi-am pus mâinile pe obrajii ei, ridicându-i capul. Am început să mă apropii uşor de buzele ei, observând că roşcata a început să respire greu şi să roşească. Când mai aveam puțin să o sărut, iar buza mea superioară i-a atins-o uşor pe a ei, uşa s-a deschis, lovindu-se de perete și făcând-o pe Allison să tresară. M-am întors și am observat-o pe şatenă că stătea cu mâinile încrucişate, uitându-se furioasă la noi. Mi-am întors privirea spre Allison, înghiţind în sec, apoi din nou către Annie.

    - Eve, explică-mi o chestie. O iubeşti pe ea sau pe mine?

     Nu ştiam ce să zic. Eram şocată, nu puteam vorbi, nici gândi. Totul s-a cufundat în ceaţă, iar mintea mea se învârtea. O fi din cauza muzicii sau a fumului de ţigară insuportabil din toată locuinţa. Mă uitam confuză la Annie și am întredeschis gura să-i răspund, să încerc cel puţin, însă nu am izbutit să spun nimic. A început să se agite şi am observat că şi-a înfipt unghiile în mână, dându-i lacrimile.

    - Aşa credeam şi eu, a spus cu o voce stinsă și a ieșit din baie, lacrimile prelingându-se pe obrajii ei.

    M-am uitat la Allison, ridicându-mă rapid şi am fugit în urma şatenei. Totul în jurul meu se învârtea. Aveam impresia că o să cad şi n-o să mă mai pot ridica. Am continuat să alerg după Annie, dar nu o găseam. Nu ştiam încotro mă îndrept, dar nu mă opream. Totul părea nesfârşit, până când m-am izbit într-o persoană şi am căzut peste ea. Am observat că era Anna, cu obrajii roşi şi lacrimi în ochi, cu privirea îndreptată spre partea opusă. Lacrimi cădeau pe obrajii mei îmbujorați, mai apoi pe ai șatenei.

    - Annie, îmi pare rău, te iubesc şi ţin la tine, eşti prietena mea cea mai bună şi nu vreau să pierdem asta, dar ea mă atrage într-un mod ciudat.

    - Ştiu asta, Eve, dar, doar ca să ştii, nu o să renunţ la tine.

    A schițat un mic zâmbet şi şi-a şters lacrimile, strângându-mă în braţe şi lipindu-şi buzele de gâtul meu. Respiraţia ei ajungea până la urechea mea, ceea ce m-a făcut să roşesc. Am simțit cum un rânjet s-a format pe fața ei, urmat de un chicotit. Am încercat să mă ridic, însă în clipa următoare ceva m-a lovit în ceafă. Am căzut pe podea, iar ultima imagine văzută a fost Annie îngrijorată, ţipând la persoana care m-a lovit. Privirea mi s-a întunecat, doar sunetul mai auzindu-se în depărtare.

    - Idiotule, de ce a trebuit să o loveşti aşa tare?!

    - Nu ştiam că o să facă asta!

    - Eşti incapabil!

    - Trebuia să o faci singură.

    Cele două voci au tăcut, aşezându-se o linişte mortuară. Negru. Numai asta vedeam. Iar liniștea era într-un fel plăcută, dar și asurzitoare. Îmi spărgea timpanele mai rău decât muzica de la petrecere.

    Când m-am trezit, nu ştiam unde sunt. Eram singură, într-o cameră oarecare. Stai, nu eram singură. Pe partea cealaltă a patului era o roşcată încă în starea mea precedentă. M-am uitat speriată în jur, după care m-am aplecat să îi văd faţa fetei ce stătea lângă mine. Era Allison. Nu ştiam ce se petrece, dar m-am liniştitc puţin. Am auzit şoapte din spatele uşii şi am coborât, dând cu pumnul în ea.

    - Annie, James! Deschideţi. Ce va apucat?! Ştiu că sunteţi acolo!

    - Îmi pare rău, Eve. Te iubesc, iar asta e cel mai bine pentru tine acum. Rezolvaţi-vă treaba, iar Allison, să ştii că nu renunţ la ea.

    Ce naiba se întâmplă aici? Am observat că roşcata s-a trezit şi era în apele ei. Cred că lovitura a trezit-o la realitate. S-a uitat la mine confuză, văzându-mă stând rezemată de uşă. A coborât din pat şi a venit lângă mine, m-a luat de mână şi m-a tras spre pat.