Capitolul 11 - Wedding Breaker

490 29 9
                                    

    A sosit și clipa întâlnirii cu mama. Am zâmbit la vederea acesteia și am luat-o strâns în brațe, lucru ce a făcut-o să plângă. Uram să o văd plângând, fie că e de tristețe sau fericire. M-am uitat la ea drăgăstos, observând că prietenul ei venea spre noi. M-a pupat pe obraz și am încercat să păstrez același zâmbet, acum fals. Când roșcata a observat asta, mi-a dat un ghiont în stomac, abținându-se să nu râdă.

    - Deci v-ați descurcat până la urmă să ajungeti. Eve, îmi pare rău că am uitat să îți spun că ținem nunta în California, doar că avem de gând să... a început mama, dar se pare că s-a blocat.

    - Să? am încurajat-o să continue.

    - Iubito, nu i-ai spus? a întrebat-o acel bărbat pe mama, regretând apoi.

    - Plănuiam sa îi spun, dar mulțumesc că îmi scoți ochii, a răspuns ea sarcastică.

    - Mamă? Să îmi spui ce?! am presat, puțin nerăbdătoare.

    - Avem de gând să ne mutam aici și ne întrebam dacă vrei să rămâi aici, să locuiești cu noi.

    - Și să-mi las prietenii în urmă? Nici gând. Nici nu mă gândesc, mamă. Orice s-ar întâmpla nu renunț la ei, am replicat cu o voce hotărâtă și am sărutat-o pe obraz pe roșcată.

    Mama mi-a zâmbit, semn că întelegea. Nu avea de gând să mă forțeze, ceea ce era foarte drăguț din partea ei. În timp ce ne îndreptam spre hotelul în care ne-au cazat, ne-au arătat împrejurimile. Totuși, nu am fost atentă la explicațiile ei. O țineam pe Allison de mână și chiar și contactul ăsta mic îmi făcea inima să bată nebunește.

    - Și, Allison, ești colegă cu Eve, hm? a întrebat-o bărbatul puțin mai... timid.

    - Din câte știu eu, da, a răspuns roșcata, începând să râdă pentru a distinge atmosfera.

    Am intrat în hotel și am primit ordin să mergem la cumpărături pentru a ne "răsfăța" cu ce vrem noi. Mă tem că a facut o greșeală și mă va vedea venind înapoi cu teniși, tricouri și jeanși strâmți în loc de rochii.

    Următoarea zi am pornit spre un mall. Era de zece ori mai mare decât cel de acasă. După multe vizite scurte în magazinele feminine, Allison m-a oprit la o secție cu rochii.

    - Nici să nu te gândești! am exclamat.

    - O să fie distractiv, a spus și m-a ignorat, punându-și un rânjet pervers pe față.

    Am observat-o plimbându-se printre rochii, venind cu 3 modele diferite înapoi. îmi venea să mă arunc pe geam. Nu zic că nu erau drăguțe rochiile, dar eu nu port așa ceva.

    - Nu am de gând să port așa ceva, am protestat.

    Până la urmă tot am ieșit din cabină îmbrăcată cu o rochie albastră, scurtă, cu top. Era puțin (mult) prea... înfoiată.

    - Oricât de sexy ești îmbrăcată așa, nu ți se potrivește, a comentat roșcata, chicotind.

    - Nu e ca și cum nu mi-am dat seama, am murmurat doar pentru mine.

    - Uhm? Ai zis ceva, Eve? m-a întrebat, uitându-se la mine curioasă.

    Am dat din cap negativ. Bine că nu m-a auzit. Când credeam că am scăpat, atunci mi-a dat altă rochie. Neagră, strâmtă și foarte scurtă. Când am pus-o pe mine am realizat că mi se vedea aproape tot. Când am ieșit din cabină și mi-am intersectat privirea cu cea perversă a roșcatei, am roșit instantaneu.

What changed my life. *GXG*Where stories live. Discover now