What changed my life. *GXG*

Chapter 4 - Allison?!

    Ziua începuse normal. Singurul lucru anormal a fost atunci când am deschis ochii şi am observat că ceva stătea pe faţa mea. Mi-am dat seama că erau chiloţii Annei. Când am realizat asta am sărit din pat şi am văzut că stătea în faţa mea şi râdea. Am luat chiloţii şi i-am aruncat spre ea.

    - Annie! Asta e aşa scârbos!

    - Ce? Mi se potrivesc mai bine ăştia cu fluturaşi, a spus aproape murind de râs şi arătându-mi actuala lenjerie.

    - Annie!

    - Da, da, da, bine. Şi la cât trebuie să fii prezentă la aşa zisa şcoală?

    - Idioată. La 9, dar probabil nu ne ţine mai mult de 2 ore.

    - Două ore pentru a face sex, zise ea, dând pervers din sprâncene.

    - Yuck! Annie!

    - Scuze, scuze, dar e adevărat.

    - Du-te dracu.

    Annie s-a ridicat şi m-a îmbrăţişat. Am împins-o şi i-am dat una cu perna în faţă.

    - Arr. Ce faci, mă provoci?

    - Annie, nu mă provoca că te dezbrac, mă jur.

    - Să te văd, găino, a râs, ştiind prea bine că nu pot să o fac.

    - Bla, bla, bla. Ştii că nu pot s-o fac.

    - Ştiu, a zis sărutându-mă pe obraz. Dar eu pot.

    - Ce vrei să zici?

    Nu a răspuns. M-a trântit pe pat şi râzând şi-a băgat mâna pe sub tricoul meu.

    - Annie ce vrei să...

    Dar n-am avut timp să continui pentru că mi-a ridicat tricoul şi a început să mă gâdile.

    - S-Stai. Annie, vorbesc serios. Opreşte-te, i-am spus cu greu din cauza râsului nestăpânit.

    - Vezi? Haide. Mergem la tine?

    Când am auzit-o am înghiţit în sec, ştiind ce va urma sau ce putea să urmeze. Annie a observat brusca mea schimbare de stare şi m-a luat de mână.

    - O să fie bine, Eve. Crede-mă. Voi fi aici cu tine şi nu se va întâmpla nimic.

    Am dat din cap, mi-am luat rucsacul în spate şi am ieşit cu Annie din casă. Nu ştiam de ce îmi era frică. Poate să nu îi facă rău Annei? Sau pentru că nu vreau să mă rănească pe mine?  Ar trebui să-l înfrunt odată pentru totdeauna. Asta nu sunt eu. Știu că nu sunt fricoasă şi nici de el nu mă tem, dar e altfel acum. Îmi e frică de ce sunt pe cale să devin.

    Ajunse în faţa uşii, am inspirat adânc şi am intrat. Se auzeau ţipete din camera tatălui meu, dar nu voiam să mă duc. Voiam să fie o zi normală să nu mă întâlnesc cu el. M-am strecurat în camera mea fără să mă audă şi am început să mă pregătesc pentru prima zi. Nu credeam vreodată că voi fi aşa fericită să mă duc la liceu, chiar dacă făceam asta numai să scap de tata.

    - Am uitat cât de drăguţă e camera ta. Înca mai ai posterele cu Paramore şi Hayley?

    - Da. Vreau să-mi redecorez camera, aşa că voiam să te rog ceva. Pot să dorm la tine săpămâna viitoare?

    - Normal. Ştii că mereu eşti binevenită. Mă distrez de minune când eşti tu prin preajmă. Ai acel ceva ce reuşeşte să facă pe toată lumea să zâmbească.