What changed my life. *GXG*

Chapter 10 - Fear following

    Aproape uitasem cum e să ai pe cineva lângă tine care să te iubească în tot sensul cuvântului. Încă pierdută în gânduri și iluzii, nu observasem că roșcata s-a ridicat de lângă mine. Puțin speriată, m-am uitat în jur însă nu am văzut-o nicăieri, ceea ce mi-a trimis fiori în tot corpul. Am sărit din pat și am dat să merg spre ușă, dar ceva m-a prins de picioare. Am țipat cu câteva octave mai sus decât credeam că sunt în stare. Când m-am uitat în jos, am văzut-o pe Allison care încerca cu greu să nu intre în comă de râs. Am răsuflat ușurată și m-am lăsat să cad pe pat, înjurând-o în gândul meu.

    - Să fi văzut ce față aveai. Jur că aș mai da odată replay pentru asta, a spus roșcata, râzând în continuare.

    - Ha ha. Păcat că ai uitat să înregistrezi, am spus cu un rânjet victorios pe față.

    - Crezi? m-a întrebat Allison, arătându-mi videoclipul.

    - Okay, te-am subestimat.

    - Oh haide, uită-te și tu.

    Am oftat învinsă și am luat telefonul din mâna roșcatei, pornind video-ul. Sincer, am început să râd în momentul în care am țipat mai rău ca o fetiță. Am făcut rost de el și i l-am trimis Annei, neștiind când avea să îl vadă.

    - Bine, trebuie să recunosc, e amuzant, am spus, începând să râd cu poftă.

    Toată această distracție a fost întreruptă de apelul mamei mele care, sinceră să fiu, m-a lăsat șocată. Am rugat-o pe Allison să facă liniște și am răspuns, pe fundal fiind chiar vocea mamei. Nu părea nici tristă, nici fericită, ci mai degrabă... timidă.

    - Alo? am întrebat sfioasă, încercând să îmi păstrez calmul de a-i pune sute de întrebări.

    - Hei, scumpo. Ce face micuța mea?

    - Păi... sunt cu o colegă și ne uităm la un videoclip cu mine, i-am spus, curând apărându-mi un zâmbet pe buze.

    - Asta e bine, înseamnă că te integrezi, mi-a spus, încercând să facă pe mama serioasă, dar nereușindu-i.

    - Mami, niciodată nu te-ai descurcat la a fi serioasă, i-am răspuns, începând să râd, ea urmându-mi gestul, iar roșcata la fel.

    - Știu asta. Deci, cum o cheamă?

    - Allison.

    - Frumos nume.

    - Mhm. Deci, cum de m-ai sunat?

    - Nu știu cum anume să îți spun. Ți-am mai zis ca eu și bărbatul pe care l-am cunoscut vrem să ne căsătorim, nu? Într-o săptămână e nunta și vreau ca tu să vii aici. Dacă vrei, poți să-ți aduci colega cu tine.

    - Dar... într-o săptămână e... ziua mea.

    - Știu, dar nu aveam când. Și putem profita de asta. După nuntă ieșim undeva, bine?

    Încercam să mă comport normal, să nu arăt cuiva că mă deranja asta, însă roșcata observase imediat și mi-a luat telefonul, punând mâna pe difuzor pentru a astupa sunetele.

    - Ce s-a întâmplat? m-a întrebat aceasta ridicându-mi bărbia, uitându-se adânc în ochii mei cafenii.

    - Vrea să vin cu tine la nunta lor. De ziua mea...

    Aceasta oftase și și-a pus telefonul la ureche, zâmbind. Dar nu era unul obișnuit, părea... malefic.

    - Aici Allison. Vom veni, n-aveți nicio grijă. O aduc eu, a spus, închizând apelul.