Pasiune și satin roșu (Seria Salem #2) (publicată)

Capitolul 4

Quinn

     Nu-mi mut privirea din ochii lui April în timp ce parcurg distanța dintre noi, chiar dacă se încruntă tot mai mult pe măsură ce mă apropii de ea. Fără să spun niciun cuvânt, o prind de mână și o ridic, apoi o trag ușor după mine pe ringul de dans.

     — Quinn, ce faci? mă întreabă privind jenată în jur, dar mă urmează.

     Îi privesc o secundă buzele moi și senzuale, încântat de felul în care mi-au rostit numele.

     — Te invit la dans, nu e evident?

     — N-am auzit nicio invitație!

     — Nu vreau să-ți dau ocazia să refuzi, șoptesc când mă opresc pe ringul de dans, apoi zâmbesc când își dă ochii peste cap.

     Mâna dreaptă i-o pun pe pieptul meu, în dreptul inimii, acoperindu-i-o cu propria mea mână, iar cu cealaltă îi cuprind talia într-un gest care e mai mult o mângâiere. Chiar dacă nu o lipesc de mine precum aș vrea, o țin suficient de aproape încât să ne atingem, iar asta este și mai ațâțător.

     Corpurile ni se leagănă încet pe melodia destul de lentă, dar aș fi păstrat același ritm și dacă din difuzoare ar fi urlat un cântec rock. Modul în care o simt lângă mine îmi face inima să-mi bată nebunește. Probabil că April o simte în palmă, însă nu îmi dau seama pentru că privirea îi este fixată undeva pe gâtul meu. De sus, nu pot să îi văd ochii, doar genele lungi și întoarse aruncând o umbră vagă peste obraji.

     Mâna care i se sprijină pe umărul meu îmi transmite fiori pe piele și sunt al naibii de tentat să o sărut. Dar nu pot, nu în mijlocul unei mulțimi de oameni care știu că este logodită cu altul, așa că oftez adânc. Surprinzător, în același moment oftează și ea.

     — Spune-mi că nu te măriți cu morocănosul ăla și că toată logodna asta e o glumă! mă trezesc că-mi spun gândurile cu voce tare, iar April își ridică privirea uluită în ochii mei.

     — Poftim?

     — Acum, pe bune, uite ce ți-a făcut! În mod normal, până acum ai fi glumit pe seama mea de nu știu câte ori, pe când tu te comporți de parcă ți-ai gândi de câteva ori fiecare cuvânt și fiecare gest pe care îl faci.

     — Nu știi nimic despre Justin!

     Vocea ei tăioasă și corpul încordat îmi dau de înțeles că poate nu am ales cea mai bună abordare a problemei, dar nici nu pot să tac.

     — Ai dreptate, nu îl cunosc, dar mi-au fost de ajuns câteva ore ca să observ că tipul e... o acritură. Ce naiba?! Cu ăsta în casă, nici nu mai ai nevoie de oțet! Doar trece prin bucătărie și îți acrește ciorba!

     Chicotitul ei sună ca o muzică divină și îi privesc încântat chipul ridicat spre mine. Asta e April pe care o știam!

     Însă, la fel de repede pe cât a apărut, tot așa de repede i-a și dispărut voia bună.

     — Nu e frumos ce faci! mă acuză imediat.

     — Ai dreptate, tipul nu e frumos deloc!

     Deja nu ne mai legănăm încercând să părem că dansăm. Pur și simplu, doar stăm față în față, încordați amândoi. Ochii verzi îi aruncă fulgere și tot corpul îi este rigid de furie, dar eu sunt fericit că am făcut-o să iasă din starea de apatie.

     — Sunt logodită cu el, extraterestru înfumurat ce ești, iar părerea ta nu contează! mârâie spre mine, apoi se întoarce și pleacă.