Pasiune și satin roșu (Seria Salem #2) (publicată)

Capitolul 10

Quinn

     Sprijinit cu spatele de zid în același loc de lângă ușa sălii de sport, ignor cu desăvârșire zâmbetele care mi se aruncă de femeile care trec pe lângă mine. În acest moment, tot ce îmi doresc este ca sala să se golească cât mai rapid și să pot rămâne din nou singur cu April.

      Sărutul pe care i l-a dat Justin sâmbătă seara a fost mai mult decât am putut suporta așa că, înainte să mă fac de râs și să îl iau pe tip la pumni, după cum simțeam, mai bine am plecat, deși acum sunt ferm convins că nu îl iubește, exact cum i-am spus și ei. Am simțit, mai mult ca niciodată, că îmi ascunde ceva. Și sunt hotărât să aflu ce se ascunde în spatele acestei așa-zise logodne care a șocat pe toată lumea.

     Am venit la sala de sport știind că așa o pot prinde singură pe April, dar am fost surprins din nou.

     De data aceasta, șatena nu doar se preface că nu mă bagă în seamă, ci chiar mă tratează cu indiferență, ca și cum nici n-aș exista. Zâmbetul pe care îl aveam când am intrat a dispărut extrem de repede și tot ce am făcut în ultimele cinci minute a fost s-o urmăresc atent, încercând să înțeleg ce se întâmplă.

     April e furioasă! Întregul ei corp și fiecare mișcare pe care o face sunt pline de o furie latentă, iar femeile din sală abia de reușesc să țină ritmul cu ea. Însă ei puțin îi pasă. La fel cum nu pare deloc jenată de faptul că, de câteva ori, își apleacă fundul spre mine, cu niște mișcări de-a dreptul criminale. În mod normal, așa cum am observat în ultimele două dăți, chiar dacă nu m-a privit prea mult, a încercat să facă mișcări care să nu pară provocatoare. Acum, parcă de-al naibii face în așa fel încât, în doar câteva minute, gem de mai multe ori.

     Colanții negri îi arată corpul perfect, iar bustiera roșie, cum altfel, lasă vederii abdomenul plat. Știu cum se simte pielea ei catifelată sub degetele mele și îmi doresc din nou s-o ating. De fapt, îmi doresc mai mult de-atât. Mult mai mult.

     Deși sunt fericit că muzica a reușit să-mi ascundă gemetele scăpate, devin tot mai neliniștit cu fiecare clipă care trece. Ceva s-a întâmplat și am presentimentul că April este furioasă pe mine. Dar de ce naiba? Doar nu am făcut nimic!

     La terminarea orei, aproape că o împing eu afară pe ultima femeie care trece pe lângă mine, apoi închid ușa grăbit. Din doar câțiva pași, sunt lângă April. Cu spatele la mine, oprește muzica cu un gest ce seamănă mai mult cu o lovitură de ciocan prin forța cu care izbește butonul, apoi își aruncă în geantă cele două-trei obiecte de pe masă.

     — Ce s-a întâmplat?

     Nu știu dacă seriozitatea vocii mele sau îngrijorarea sinceră care răzbate din ea o face să se întoarcă, dar măcar se întoarce.

     — Să stai naibii departe de mine! îmi spune printre dinți în timp ce mă izbește surprinzător de tare cu palma în piept.

     Nu reușește nici măcar să mă clintească din loc, dar gestul ei mă șochează. Am ghicit bine, pe mine este furioasă. În timp ce ochii ei verzi aruncă fulgere, rememorez rapid ultimele cuvinte pe care i le-am spus.

     I-am mulțumit pentru apartament și i-am promis că o să fac dragoste cu ea într-un pat adevărat, nu pe cuie. Am fost fascinat de culoarea adâncă pe care au luat-o ochii ei și i-am absorbit respirația precipitată, în timp ce imagini cu noi doi, goi și făcând dragoste, m-au năpădit. Aceleași imagini pe care le-am visat de zeci de ori. Atunci nu părea deranjată de vorbele mele, din contră. Părea prinsă în aceeași vrajă în care eram trași de atracția dintre noi de câte ori suntem aproape unul de altul.