Pasiune și satin roșu (Seria Salem #2) (publicată)

Capitolul 5

April

     — Vrei să vin să te iau mai târziu? mă-ntreabă Piper în momentul în care parchează mașina în fața sălii lui Nathan.

     — Nu, mulțumesc! Prefer să fac puțină mișcare până acasă.

     — Mișcare? Ai nevoie de mișcare după două ore de fitness?

     Mă strâmb la ea, apoi oftez. Piper mă privește pieziș, cu ochii mijiți și aș putea jura că îmi citește gândurile, așa cum a făcut-o întotdeauna. Niciodată n-o să pot înțelege cum reușește să facă asta și nici nu cred c-o să mă obișnuiesc.

     — Nu-mi mai scana mintea, că o să mă tâmpesc de tot!

     — Te-a întors pe dos, constată sec, iar eu mă încrunt.

     Nu e nevoie să-i spună numele, știm amândouă la cine se referă. Și, totodată, la fel de bine știm că are dreptate. Dar nu am de gând să recunosc nimic!

     În primul rând, pentru că nu sunt pregătită să recunosc nici față de mine însămi cât de mult m-a întors pe dos revederea lui Quinn. Iar în al doilea rând... Ei bine, în al doilea rând, Justin nu merită să îi fac asta. Doar simplul fapt că mă gândesc la altcineva decât la el și mă face să mă simt ca și cum l-aș înșela.

     — Știi, au trecut aproape două săptămâni și nu mi-ai povestit cum a ajuns ăla pe mâna ta.

     Nu pot suporta reproșul pe care îl simt în vocea lui Piper și nici privirea ei tristă, așa că privesc spre obiectul care a uimit pe toată lumea. De parcă ar vrea să îmi atragă atenția asupra existenței lui, inelul de pe mâna mea stângă sclipește în lumina soarelui de după-masă.

     — April, nu vreau să crezi că mă bag în viața ta sau altă prostie, dar...

     Înghite în sec, apoi oftează în timp ce degetele ei bat ritmic pe volan. Oftez și eu. Niciodată nu ne-a fost greu să ne găsim cuvintele una față de cealaltă.

     — Nu-mi place treaba asta! spune ea repede, de parcă s-ar grăbi să scape de o povară.

     — Știu! recunosc la fel de repede. Nici eu nu mă așteptam să reacționez așa! De câte ori sunt lângă el, nu mai pot judeca limpede. Quinn..., mă zăpăcește de cap, asta face! Niciodată nu știu când glumește sau când vorbește serios, iar eu...

     Mă opresc brusc. Ochii lui Piper s-au tot mărit în timp ce vorbele îmi ieșeau pe gură, pentru ca acum să aibă și gura deschisă.

     — Quinn?! Eu vorbeam despre Justin!

     E rândul meu să nu mai înțeleg nimic și clipesc mărunt de câteva ori. Prin gând îmi trece că ultimele nopți cu somn chinuit au făcut ca oboseala să se adune, afectându-mi creierul.

     — Justin? Ce legătură are el cu...

     Chicotul lui Piper mă face să mă încrunt și o văd oftând ușurată. Se uită o clipă pe geam, apoi la ceasul de pe bord și, în sfârșit, la mine.

     — Noi întotdeauna am fost sincere una cu alta, nu-i așa? iar eu aprob din cap cu ezitare, pentru că nu știu unde vrea să ajungă. Nu-mi place de Justin! Poftim, am zis-o!

     Cuvintele încep să-i curgă ca un șuvoi și nu cred că aș mai putea s-o mai opresc nici dacă aș vrea. Sau dacă aș putea să scot vreun sunet, pentru că sunt în stare de șoc.

     — N-am zis nimic până acum pentru că, așa cum a fost în cazul lui Nathan cu Faith, nu era treaba mea. Și nici nu bănuiam măcar că totul a devenit atât de serios între voi. Dar Justin... Să nu mă înțelegi greșit, e un tip OK, însă nu pentru tine! De când ești cu el, ai devenit prea serioasă. Mi-e dor de prietena care spunea prostii și chicotea la prostiile mele. Mi-e dor de impulsivitatea ta și... Și te iubesc prea mult ca să te las să faci greșeala să te măriți cu el fără să-ți spun părerea mea. Am tăcut până acum pentru că am crezut că te comporți așa din cauza plecării lui Quinn, chiar dacă nu vrei să recunoști. Că este doar o fază. Dar asta, arată ea spre inelul meu de parcă ar fi vreo abominație sau ceva, e prea mult! Nu pot să cred c-ați ajuns la asta în doar câteva luni!