Îmi ies atât de ușor din minți când mă gândesc că o altă persoană se poate îndrăgosti de tine, chiar în momentul ăsta. În momentele în care simt că ești totul pentru mine și eu sunt nimic pentru tine.
M-ai privit pentru o secundă, atât de ciudat, atât de diferit în comparație cu felul pe care îi privești pe restul, cu ură, cu prietenie, cu curiozitate, cu silă, cu oboseală... pe mine m-ai privit ciudat.
Am putut să îți văd doar ochii micuți si negri de sub masca aia, pe care o porți mereu atunci când ești aici.
Eu sunt doar o stea moartă, si tu ești cerul meu divin. Încă aștept să mor și să strălucesc din nou pentru tine. Să îți luminez fiecare noapte și să te încălzesc.
Câteodată tot stau pe pat și mă gândesc la tine, ore în șir, fără să pot să mă ia somnul. Dar totuși adorm din cauza somniferelor.
Mai citește cineva??
