O viata ratacita

6. Surprize

Timpul nu trece repede, nenorocitul alearga. Alearga ca un sportiv de performanta la un maraton. Inca nu voiam sa realizez asta. Eu inca traiesc in lumea mea. Azi cand m-am trezit sa ma duc la scoala, am realizat ca sunt singura, doar cu Garf, si m-a cam prins melancolia. De ce? Au mai fost zile cand am stat singura. Ce era diferit acum? Nu am mai pus mult accent pe intrebari si am alergat in statie, ca iar eram intarziata.

-Neata Alex! Alex ma astepta in fata portii, de cateva saptamani mergem in fiecare zi impreuna la scoala. Nu am mai facut asta de vreo 3 ani. Imi zambeste si ma ia in brate.

-Neata Liz! Vezi ce idee grozava am pentru 8 martie, eu si baietii ne-am gandit aseara.

-O cabana? il intreb eu ironic. Iar linistea s-a asternut pentru cateva secunde, colturile gurii s-au aliniat intr-o linie perfect dreapta, si ochii nostri au pierdut contactul. Am simtit ca tacerea a durat un secol.

-Nu fi prostuta, imi spune el razand si ciufulindu-mi parul. Vom da petrecere la tine.

-Ce...?

-Oo a ajuns autobuzul, hai repede repede. Suntem mereu cei intarziati. Ne urcam in autobuz, si Alex schimba total subiectul. Incepem sa vorbim de teme, de simularile care au fost extrem de naspa si chiar nu vrem rezultatele. Ajungem la liceu. Noa si Simo erau in fata usii de la intrare agatand niste boboace. Ne salutam, tipele imi arunca cateva priviri rautacioase si pleaca chicotind. Ne caram si noi in clasa. Leni o ajuta pe Didi la tema de la mate, care spre surprinderea mea chiar am facut-o, probabil eram plictisita grav cand am avut ingenioasa idee. Iar ca de obicei Mira vorbea la telefon, in cel mai indepartat loc posibil cu Gabi. Ma omoara relatia lor! Pana acum jumatate de an Mira era cu totul alta persoana, de cand e cu tipul asta parca tot se schimba pe zi ce trece. Ne salutam, schimbam cateva fraze si deja vine profa de mate.

-Azi v-am adus rezultatele de la simulari. Cam dezamagitoare din parte unora si perfect normale din partea altora. Si incepe scorpia sa spuna notele tuturor. Imi striga numele, se uita la mine si spune "3". Eu ma uit la ea, nu realizez. Toata clasa se uita la mine. Incep a rade, si ies din clasa.

-Hei ce faci? Ce-i cu fata asta? Ridic ochii si il vad pe Edward, in echipament si zambind la mine. Tipul e capitanul echipei de fotbal a liceului, e in acelasi an cu mine. Si cam de anul trecut am inceput noi sa vorbim, fiindca Alex si Noa s-au bagat in echipa. Are un zambet de reclama Colgate, un corp de sportiv, logic, si o fata de model. Are parul castaniu aproape spre blond, putin ondulat si lasat rebel pe o parte, si tot si-l aranjeaza cu mana; ochii au culoarea smaraldului, niste ochi atat de ciudati si parca te pierzi in ei. Iar de la un timp a inceput sa-si lase un pic de barba. Arata traznet tipul.

-Hei, ies sa iau putin aer.

-Ce coincidenta, si eu ma indrept tot acolo. Rade, ma ia de mana, si ma trage dupa el pe coridor. Iesim din cladire, facem dreapta, si ne oprim la colt. Se uita in stanga in dreapta, si ma trage in continuare pe alea dintre corpul A si C, si ne indreptam spre sala de sport. Si am mers dupa el fara nici o problema, fara sa ma gandesc ca trec exact prin fata geamurilor clasei mele, si sansele ca profa sa ma vada erau de 99%, si ceilalti colegi desigur. Intram in sala de sport. Nu era nimeni, Edward inca ma tragea dupa el. Am ajuns in vestiarul baietilor. Pe o parte si alta erau dulapuri din metal, doua banci pe mijloc si in dreapta era usa care ducea la dusuri. Ne era nimeni. Edward imi da drumul la mana, si se pozitioneaza in fata mea. Ma uit la el, ridic capul si ma uit exact in ochii lui. Tipul se apleaca spre mine, isi pune o mana pe umarul meu si cealalta pe obrazul drept, si se apropie si mai mult de mine, si ma saruta. Ii raspund sarutului, sau am incercat. Chiar nu stiam ce trebuia sa fac. Ma impinge pana ajung sa dau cu spatele de dulapuri. Ma saruta animalic. Isi da jacheta jos. Apoi isi da tricoul. Mainile mele erau pe pieptul lui, un piept bine lucrat, chiar superb. M-am inrosit toata, simteam ca iau foc. De ce? Nu sunt copil, am mai vazut baieti la bustul gol. L-am impins. Se uita mirat la mine, am coborat privirea fara sa scap sa ma uit 3 secunde la tatuajul sau, care pe jumatate era acoperit de bata pantalonilor, am dedus a fi un trandafir. Incearca sa ma sarute din nou, insa de data asta il imping si fug. Ce naiba a fost asta? Simteam ca ard toata si buzele ma dureau, parca erau in flacari, sau parca as fi mancat chill-ul lui tata. Alerg inapoi spre clasa, pe drum ducand de vreo 3 ori mana la gura. Oare asa se simte primul sarut pe bune?