Capitolul 4 - La psiholog

1.7K 94 15
                                    

Ma trezesc dimineata imbracata, invelita si mirosea frumos peste tot. Atunci cand eram mica mama obisnuia sa ma imbrace cu pijamale care aveau imprimate stele, imi spunea mereu ca stelele sunt visele oamenilor care vor deveni realitate. Asa eram imbracata si acum. Simteam miros de negresa si cafea proaspata. Imi aduc vag aminte ca atunci cand mama a venit acasa si m-a vazut asa in pat a scapat ceva din mana, o aud cum plange si isi cauta pastilele prin sertare. Se aud pasii ei marunti pe hol, o sa imi spuna "trezirea iubito , ti-am facut bunatati". Aud un ciocanit la usa dupa care imi spune:

 -Trezirea iubito, ti-am facut bunatati! Daca nu te dai jos sa stii ca nu-ti mai pastrez nimic, ti-am facut cafea cu scortisoara si negrese cu gem de prune.

Asa obisnuia sa fie o zi normala din viata mea , cand mama avea o stare buna, iar mie viata nu-mi fusese luata. Coborand, numar scarile ca atunci cand eram un copil. La ultima scara ma opresc, ma intorc cu spatele si sar pana la dunga trasa de mine tot atunci cand eram un copil. Mama se uita duios la mine si imi spune:

 -Stii, Cosmina in sufletul tau esti neschimbata, esti inca Cosmina mea. Hai aseazate frumos la masa.

Ce puteam sa ii spun? Ca eu, nu mai sunt eu deloc? Ca tot ce am fost a murit? Daca ii spun asta o sfasai de vie, prefer sa ii zambesc fals si sa mananc fortat o felie de negresa. Statea langa mine si incerca sa caute un subiect de discute. Stiam ca ii era teama sa nu ma supar, sa nu am o alta criza. Incerc sa deschid eu un subiect de discutie care cred ca ne va face bine amandurora.

 -Mama, dar tata ce mai face? Cand am vorbit eu cu el ultima oara mi-a zis ca are o surprza pentru amandoua. Pun pariu ca tie ti-a luat Chanel N°5 si mie un alt stilou aurit.

 -Mie nu mi-a zis nimic, inseamna ca de data asta e altceva, desi mie imi place Chanel. Asculta Cosmina, stiu ca nu ai fost de acord de la bun inceput, dar e mai bine decat sa nu faci nimic. Stiu ca suferi si ma doare atat dar atat de tare! Esti copilul meu, esti cel mai frumos cadou din lume, de dragul meu incearca si ascult-o pe Irina, macar 3 sedinte. Te implor!

Plangea si vorbea in acelasi timp.Simteam cum imi cad mainile si ca sufletul mi se face si mai mic.

 -Gata mama, nu plange te rog, o sa merg la sedinte doar pentru ca te iubesc. Chiar azi am una, la ora 4 dupa amiaza. Vrei sa o suni tu si sa ii spui sa vina ea aici?

Mama a acceptat fericita iar eu simteam cum mancarea inghitita imi vine inapoi. Asta imi mai lipsea, dupa ce nu reusesc sa imi stapanesc emotiile in fata mamei, acum trebuie sa le las la vedere in fata unei straine. O sa treaca repede, o sa arat ca un om normal si sanatos astfel nu o sa ma mai duc niciodata. E deja ora 11, sunt nerabdatoare sa scap de Irina sau sa vorbesc cu Irina? Parul meu arata ciudat acum, nu pot sa il mai prind in coada si arat ca un boschetar. Mama mea stie tot , sigur stie ce am de facut cu parul meu.

  -Ce fac cu parul mama? Am...incercat sa ma tund singura si nu am reusit , hai tunde-ma tu.

Si uite-asa aveam sa petrec o zi "ca fetele" cu mama. E priceputa la orice. Dintr-o foarfeca ruginita pe alocuri si un pieptan cu dinti rari si lati, mamei i-a iesit o tunsoare cel putin sic. Imi lasase suvite lungi in fata si in spate era scurt. Asa cum vazuse ea in telenovela ei preferata. M-a si vopsit, parul brunet, saten de altadata acum era negru ca noaptea. Imi place, parca sunt o noua Cosmina. Ne-am facut unghiile, am ras si am mancat tot popcornul din casa. De fiecare data cand imi vede semnele de pe corp isi intoarce privirea si isi impreuneaza mainile.

Timpul trecuse relativ reped , acum imi pregateam discursul pentru Irina. Cum ca sunt bine, ca o sa trec peste dar am nevoie de timp singura. Soneria de la usa de la intrare suna dar o las sa astepta ca nu cumva sa creada ca o asteptam curioasa.

 -Doamna Petru, sunt Irina , pot sa intru in casa?

 -Da, va rog, intrati, sunteti binevenita oricand. Doriti o cafea, o gustare? Haideti cu mine in camera fetei, va aduc eu imediat tot ce aveti nevoie.

Pe scari se zarea Irina carand dupa ea o geanta mare, din care ieseau sunete ciudate. Cine stie ce o avea acolo?

 -Buna Cosmina! Ce faci ? Ti-ai tuns parul, si iti sta foarte bine.Eu mi-as fi facut si cateva suvite albastru inchis , ici colo.

 -Doar nu vorbesti serios.Spun eu cautand ceva sa fac.

 -Ba da, si fata mea are mai multe culori in cap. Mie imi place. Mi-as fi facut si eu dar as fi aratat ca un papagal batran.

 -Eu am decis sa facem sedinta aici pentru ca nu am chef sa vin pana la tine la cabinet. De fapt sunt in regula. Semnele dispar incet, incet , zambesc mai des , azi chiar am stat cu mama.

 -Si atunci de ce te-ai tuns singura? De ce dai din picior, sa iti mai spun ca de cand am venit nici nu te uiti in ochii mei? Eu sunt aici ca sa te ajut, dar daca nu ma lasi o sa fii vesnic bolnava.

 -Si-atunci ce vrei sa fac? Vrei sa plang si sa iti spun cum a fost? Vrei sa auda mama tot? Stii cat plange? Ai venit tu acum, cu o traista dupa tine crezand ca ma vindeci. Nu poti, intelegi? Nu e nimic de reciclat aici! Sunt distrusa din toate colturile sufletului.

  -Mama ta nu e aici, a plecat sa duca un pachet la posta. Zi-mi ce vrei sa facem. Putem sa trecem peste partea in care imi demonstrezi cat de bine esti si sa ai incredere in mine?

 -In tine? Da' cine esti tu ? Vrei sa iti spun ce mi-au facut? Asta vrei sa auzi ? iti spun tot, tot! Dar apoi imi dai cinci tablete de Prozac sau ce dracu' vrei, si ma lasi in pace. Ai auzit bine?

 -Te ascult.

Ma asez pe pat obosita imi pun mana la gura tremuranda si incerc sa scot cateva cuvinte adevarate.

  -Am iesit cu fetele in clubul in care ieseam mereu.Una dintre ele a intarziat mai mult decat mine pentru ca venise cu niste baieti cu o masina scumpa.Asa am aflat ca de fapt mergem in Bucuresti, in nu stiu ce club numit "Baise-moi jolie". Cand eram in masina, ei au inceput sa se drogheze. Era o lumina difuza acolo dar puteam sa ii vad chipul unui monstru destul de bine. Avea ochii verzi si cearcane urate si negre, buzele subtiri si cu un pierce jegos in cea de sus. De fapt Roxanei ii placea de el, a stat cu el toata noaptea. Mi-au cerut telefonul si mi l-au aruncat pe geam. Au incuiat portierile apoi cel din fata mea care isi fixa privirea numai pe mine mi-a pus mana pe glezna. Cand am ajuns in Bucuresti nu era nici un club acolo,era o vila, mare, nelocuita. Atunci am vrut sa plec dar nu am reusit. Barbatul care imi pusese mana pe glezna acum ma aruncase pe o canapea. Era chel si avea un tatuaj pe cap cu un caine sau ceva rosu. Avea un ochi mai mare decat celalt si multe alunite pe piele, avea un maiou negru care ii scotea burta proeminenta la vedere. Mi-a dat chilotii jos dupa care si-a bagat un deget in vaginul meu. Ma durut foarte tare, am tipat dar fetele nu se mai vedeau sau auzeau. M-am si luptat. Atunci el m-a luat de par si m-a trantit de o coltul unei mese, mi-a aruncat ceva pe gat tinandu-ma ca sa nu protestez. Pana aseara nu mi-am amintit tot si atunci cand mi-am amintit vedeam totul ca pe un puzzle. Fetele nu stiu unde erau. Am vomitat si imi curgea sange din nas, sau din gura. El radea ca si cand se uita la o comedie . M-a intors cu fata la el si mi-a tras-o ca unei curve ieftine cu dorinte asemanatoare cu ale lui. Renuntasem sa ma lupt era mai mult decat evident ca nu mai aveam forta necesara ca sa protestez. Mi-a tras o palma peste fata si imi spunea sa rad, sa ii spun ca ma simt bine, ca mai vreau. L-am implorat sa ma lase sa plec, si ca ii dau tot ce am. Mi-a zis ca tot ce vrea e ca eu sa fiu o sclava. Mi-am lins propriul sange de pe mainile lui pentru ca avea un cutit cu care ma taia pe picioare si presupun ca pe spate. Apoi a continuat sa faca sex cu mine. M-a asezat pe o masa dar eu am cazut. Atunci el m-a legat de acea masa si mi-a introdus in vagin ceva care intepa. De aici nu mai tin minte foarte multe lucruri. Am o imagine cu Roxana cand unui dintre ceilalti ii taia gatul.Poate ma insel, sunt inca speriata si tind sa cred numai nebunii. Ti-am spus tot ce am putut. Ma doare in gat cand vorbesc despre asta pentru ca imi ies cuvintele foarte greu.

  -Cosmina, crezi ca Prozac iti e de folos? Cat ai vorbit despre asta nu ai varsat o lacrima dar ai rupt un pachetel de servetele intreg. A fost ingrozitor si ca acum esti aici si poti vorbi despre asta ma face sa cred ca esti mult mai puternica decat pari. Esti o fata frumoasa si plina de intuneric in ochi cand de fapt e lumina undeva in suflet.

Credeam ca o sa imi spuna ca am nevoie de pastile cat mai curand posibil, dar imi insirase o lista lunga cu acele calitati pe care credeam ca nu le am. Ma simteam ciudat, intr-un sens bun. Mi-a dat o cutie argintie in care sa pun biletele cu dorintele mele. Am scris acolo doar 3 bilete. Sa aflu cine mi-a facut asta, sa imi revin si mama sa fie sanatoasa. Atunci am realizat ca sunt bolnava tragic de urat. Ca singura peste asta nu am cum sa trec.

Recunosc , am fost violata si am nevoie de ajutor...

Vreau sa fiu urataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum