Cand s-au schimbat toate? Cand m-am schimbat eu? Viata mea nu mai are nici un strop de liniste. Sunt mai stresata ca niciodata si nici macar muzica nu-mi mai alina tristetea. Versurile nu mai urla pentru mine. Dimineata asta o sa fie dificila, cafeaua e prea amara, mama a plecat la munca dis-de-dimineata, si Irina ajunge in 20 de minute. De data asta nu imi mai pregatesc nici un discurs, am observat ca minciunile cele mai bune sunt cele pe care le scornesti pe moment. Imi doresc sa treaca toate, sa plec la facultate, sa ma indragostesc, sa sufar din cauza "lui", mi-as dori ca prietenele mele sa fie aici cu mine acum, sa ne prostim, sa ne batem cu pernele, sa radem una de cealalta. Parca ii aud rasul Andreei, parca o aud pe Roxana incercand sa cante. Ele au murit dar nu si pentru mine.Pentru mine ele sunt nemuritoare. A ajuns Irina, din pacate.
- Buna dimineata Cosmina!
- Nu e buna deloc Irina! zic eu afisand un zambet fals.
- Ce s-a mai intamplat? Ai facut lista cu dorintele tale?
- Nu Irina, nu am facut-o. Stai linistita ca nu uit ce imi doresc, nu e ca si cand ma duc sa cumpar mancare si o sa uit sa iau si hartie igienica.
- Nici nu am spus ca e ceva ce ai putea uita, era bine daca o faceai.
Era perfect daca Irina facea pojar si nu avea voie sa iasa din ospiciu, sau unde o sta ea. Era bine daca aveam o viata normala, daca ma certa mama ca picam la un examen, ca am uitat sa fac o lista nu mi se pare un capat de tara. Am stat "de vorba" doua ore. Doua ore in care eu, nascoceam raspunsuri la intrebarile ei. Cica mi-am inchis sufletul, sau ceva de genu'. Cica o sa fie bine. Poate o sa fie, poate nu, dar pana atunci pot sa refuz sedintele cu ea? Ma doare capul de la atata mintit. Inainte sa plece imi spune:
- Orice ai de gand sa faci, fa-o cum trebuie.
Mi s-a pus un nod in gat si parca nu mai vedeam bine. Nu cred ca stie ceva. Dar oricum asta a sunat groaznic de ciudat. Bezea cred ca face spume, intarzii si asta nu e un inceput bun. Irina a plecat, de ce sa ma apuc mai intai? Poate un pahar de vodka o sa ma ajute. Nici nu apucasem sa iau sticla tatei din dulap si telefonul suna. E Bezea.
- Frumos, foarte frumos, ai timp in jumatate de ora sa fii gata?
- Nu stiu, a fost Irina la mine si nu aveam cum sa ii spun sa plece. Daca intarzii putin ce are? Sunt fata, fetele mereu intarzie.
- Tu nu esti fata in povestea asta, tu esti curva. Egor a zis sa amanam pana la pranz, asa ca fa "dansul bucuriei" si pune de o cafea, ajung la tine imediat ce matusa isi gaseste pastilele Valium.
Mi se luase o piatra de pe inima. Mai avem cateva ore bune pana la intalnire, am timp berechet sa ma transform. Cafeaua era deja facuta. Ma uit in oglinda, tot ce vad e un nor negru care rasufla fum. E mizeria in fata mea, si in spatele meu, nu gasesc nici macar o raza de soare. Miros a vodka. Ieri Bezea m-a invatat sa fumez. Nu e rau, dar nici bine insa e ceva nou, care pare-se ca ma calmeaza. In toata casa rasuna cantecul "Enjoy the Silence" cantata de Depeche Mode. Las muzica,bautura si tigara aprinsa dar pe care nu o fumez, sa ma conduca intr-o stare usor letargica. Dansez fara nici o noima. Cred ca ma simt bine, sau poate mi se pare. Muzica se opreste iar eu raman nemiscata neintelegand ce se intampla.
- Bravo Cosmina, te distrezi! zise Bezea in timp ce aplauda.
- De ce nu suni la usa? Aveam un...moment.
Ne uitam unul la altul incercand sa stapanim un rabufnit in ras. Nu am reusit asa ca dam frau liber rasului zgomotos.
- Am ras destul, hai ne pregatim? zise el, si scoate dintr-o geanta tot ce am cumparat.
- Sigur, imi pun lentilele, apoi hainele, si mergem la tatuaj.
- Daca vrei poti sa iti pui si chilotii aia rosii, sa vad daca nu cumva ti-s mari.
- Vai, ce dragut esti, dar nu.
- Tu nu stii sa te distrezi deloc, daca vrei iti arat si eu chilotii mei, poate imi sunt mici...
- Bezea, lasa chicoteala, Ma duc sa ma pregatesc, ai cafea pe masa si scrumiera tot acolo.
Fac un dus, cat de repede pot, si las picaturile de apa rece sa imi trezeasca toate simturile. Imi place sa fac dus, atunci cand apa mi se zvarcoleste pe fata pot sa plang linistita pentru ca nimeni nu isi da seama...am facut un dus. M-am imbracat cu o pereche de pantaloni de piele, un corset si o geaca neagra, toate de piele. Trebuia sa arat ca o fata dura, cu personalitate puternica. Parul l-am ciufulit in toate partile. Ruj rosu, un fel de visiniu dar mai inchis, ochii mei acum albastri se potriveau de minune cu machiajul meu ghotic. Nu aratam rau, dar nu eram eu. Eu obisnuiam sa fiu fata cu rochite si balerini inflorati. Cobor scarile si Bezea incepe sa isi faca ritualul.
- Mama ce bine iti sta. Daca ma indragostesc de tine?
- De ce te-ai indragosti de o curva? Gata cu dragalasenia.
- Tu nu esti curva...tu esti cea mai puternica persoana pe care o cunosc. Tu esti Cosmina, Mina.
Dialogul acesta dintre noi doi a fost atat de binevenit! Bineinteles ca m-am prefacut ca nu imi pasa ce spune, dar imi pasa, el era singurul care era alaturi de mine in toata nebunia asta.
- Hai sa facem tatuajul. Si s-ar putea sa avem timp si de o cafea daca ne grabim.
Parca vedeam lumea cu alti ochi, la fel si lumea pe mine. Oamenii se uitau la mine, se holbau, unora le placea altii radeau si spuneau "Satana".
Tatuajul a durat putin, cateva stelute pe fata langa ochi si unul pe spate. Pe spate e o pentagrama mare tinuta de doi dragoni, draci sau ce or fi.
Oare cum o sa fie? Oare ce o sa le spun? Isi vor da seama de ceva? Mi-e asa frica. Dar imi place...