Eu eram cea schimbata, perdelele ma enervau, culoarea peretilor la fel si nu mai spun de lenjeria patului. Mama trebuia sa plece la munca, muncea ca secretara la firma unchiului. Bate incet la usa ca nu cumva eu sa ma sperii si imi spune:
-Cosmina, imi pare atat de rau ca trebuie sa te las singura, am vorbit cu Doru si nu mai pot lipsi, stii si tu cum e Doru. Iti las mancarea in frigider. Ti-am cumparat un alt telefon si cartela. Aici ai si o lista cu numerele de telefon necesare. Eu plec scumpo, te pup,ai grija de tine, daca ai nevoie de ceva, orice, suna-ma pe mine sau daca vrei pe Irina. Sa stii ca e un om tare bun. Are si ea o fetita cam de seama ta.
-Serios? Chiar trebuie sa pleci acum? Sa ii spui unchiului ca-l salut chiar daca e uracios si ai grija si tu mama, sunt oameni rai afara. Telefonul e perfect, multumesc mama, te iubesc.
O pup pe mama si inchid usa dormitorului cu cheia. E o camera luminoasa, care inainte imi provoca numai stari de liniste si imi pastra secretele foarte bine. Deschid robinetul de la cada, si ascult cum curge apa. E cel mai enervant lucru pe care il auzisem vreodata. Face atat de mult zgomot! Hainele ma incomodau, slabisem si tot ce purtam imi era mare cu o masura. In camera mea, aveam si inca am o oglinda mare, atat cat sa ma cuprinda din cap pana in picioare. Ma privesc in oglinda si tot ce vad e mizerie, e urat si e scarbos, ca o buba mizera care pulseaza nerabdatoare sa-si arunce infectia. Imi dau hainele jos, toate, pana si lenjeria intima. Am vanatai si zgarieturi pe tot corpul. Pe piciorul stang am o zgarietura in forma de opt, e o rana adanca uneori ma doare intreg piciorul din cauza ei. Pe biroul de langa oglinda am un ruj rosu, nu l-am folosit nici macar o data.Il iau, ma mai privesc o data in oglnda vazand astfel mai multe vanatai si imi dau o palma peste fata. Plangand scriu pe fiecare vanataie, zgarietura, un X . Ma musc de cealalta mana si trasez in continuare X-uri fara imi sterg lacrimile care de acum imi curgeau nestingherite pe sani. Eram plina de ruj. Imi spun in gand ca asa sunt eu acum, sunt un servetel folosit pe care lumea incearca sa il recicleze.Ce jeg de om sunt eu? Ce carne si piele am asezate pe oase?Ce ochi am eu acum? Acei ochi care au vazut si spus atatea? Exista vreun loc pe mine si in sufletul meu care sa nu miroasa ca cei care mi-au furat viata? Asta e par? De par imi aduc aminte ca un nenorocit m-a tras in timp ce radea si imi baga ceva care ma ardea acolo unde nici un barbat pana acum nu m-a atins vreodata. Imi tai parul razand in lacrimi si arunc foarfeca in oglinda. Obosesc sa stau in picioare dar asa puteam sa imi machiez chipul. Folosesc culori stridente care sa imi ascunda suferinta.
STOP! COSMINA CE FACI?! CE FACI?! CE FACI?! CE FACI? Asta auzeam in toata casa si cantul unor voci care radeau imi hraneau nebunia.
Ma duc ametita in baie si realizez ca apa era rece. Parea numai buna pentru mine. Ma durea atat de tare! Fiecare centimetru din corp simtea cum apa arunca cutite inmuiate in sare. Cand ajung in apa pana la sani, tip si le spun vocilor ca nu aud nimic, ce se aude trebuie sa fie si vazut sau macar simtit cu inima. Aberez, de ce fac asta ? De ce nu ies din cada cu apa care imi omora fiinta? Ies din cada fara sa imi mai pun un prosop pe mine. Imi place sa simt cum aerul imi incalzeste pielea. Las o dara lunga si urme de pasi pana in camera mea unde ma asez pe pat si adorm fara sa imi dau silinta. Atipita imi mumur singura:
"M-au omorat, m-au omorat, m-au omorat..."
