Capitolul 7 - Clanul

1.4K 86 6
                                    

Am probat fiecare pereche de pantalon in parte, la fel am facut si cu celelalte. Imi place, imi place cum imi sta, parca arat mai sigura pe mine. Mama e deja in pat. Nu pot sa dorm asa ca incerc sa pun lucrurile cap la cap. E greu. Nu inteleg de ce m-au ales pe mine. Probabil pentru ca aratam ca o curva gata sa isi indeplineasca dorintele vinovate. Fostii mei colegi nu m-au contactat, dar nici macar nu am deschis calculatorul. Mi-e frica sa il deschid pentru ca acolo gasesc tot ce am pierdut si nu pot avea inapoi acea viata. Adorm ingandurata si trista iarasi, poate ziua de maine o sa fie mai placuta.

***** ***** ***** ***** **** ***** ***** ***** ***** **** ***** ****** ***** **** ***** **** ***** ***** **** 

E dimineata, am adormit atat de repede! Am visat ceva dar nu imi mai amintesc ce. Afara mirosea a ploaie, soarele usca frunzele copacilor si trezea florile la viata. Mama are o colectie frumoasa de muscate si lamaite. Le adora, vorbeste in fiecare zi cu ele, ba chiar le canta. Cica ele aud, si cresc la fel ca oamenii, inconjurate de iubire si caldura. Mi-a lasat in bucatarie mancare si bani. E perfect, voiam de mult sa ies la o plimbare singura. Ma imbrac repede cu singurul trening pe care il am si ies afara. De e asa frumoasa ziua asta? Daca e atat de frumos, ceva urat o sa se intample. Cativa copii stau in parcul de vizavi, cativa barbati in jurul unei masini, se uita la mine si chicotesc. Vorbeau atat de incet incat eu sa cred ca vorbesc despre mine si sa ii aud.

E aia care a fost violata, cica e nebuna" , "taci ma, nu vorbi cu ea"


Simteam ca asa o sa fie toata viata mea, lumea o sa ma ocoleasca pentru o parte din mine a murit. Dar eu sunt vie, aud, vad, si trag concluzii dupa propria judecata. Mai merg putin si ma opresc in fata barului, care  e mai mult o gelaterie. Acolo imi placea sa merg mereu, au inghetata cea mai buna din oras. Ma asez la masa mea preferata, cat mai aproape de geam si cat mai departe de restul lumii. Comanda mea e aceeasi, inghetata cu ciocolata si piersica, si un ceai de tei. Ma simt bine, e liniste si soarele are rolul cel mai important. In bar intra doi fosti colegi, nu stiu cum sa fac sa nu ma vada. Nu vreau sa vorbesc cu ei dar degeaba ei m-au vazut si se indreapta exact spre mine. 

  - Cosmina? Ce faci? 

  - Mananc si beau, ce as putea sa fac intr-o cafenea?

El se uita la mine si zambeste in coltul gurii. Cand eram la scoala ne tachinam unul pe celalalt. Imi placea de el si lui de mine. Il cheama Matei, si era un baiat de nota zece. Se aseaza la masa mea si-mi spune:

  - Esti frumoasa.

 - Serios? Da' mai lasati-ma fratilor in pace! Te-am invitat eu aici? Daca tot ai venit iti las tie comanda, poate iti e foame, plata o faci tot tu. 

  - Cosmina stai! De ce pleci? Asteapta putin!

Eu am plecat , aproape fugind de acolo, plangand. De ce nu pot sa am parte de o ora relaxanta? Si de ce sunt frumoasa? Cum sa fiu frumoasa? Eu vreau sa fiu urata. Sa arat in asa fel incat barbatii sa nu ma doreasca. Ajung in casa gafaind de la oboseala. Stiam ca tata avea o masina de tuns pe undeva. Cotrobai prin lucrurile lui si o gasesc. Ma dezbrac de haine si trasez usor linii pe capul meu cu masina de tuns a tatei. Plang si incerc sa ma gandesc de ce nu arat altfel. 

Am terminat, m-am tuns aproape cheala. Acum chiar ca nu sunt frumoasa, si ma simt excelent. Viata mea e la fel de importanta ca o scama. Sunt atat dar atat de nervoasa! Azi, ca sa fie o zi cu adevarat oribila trebuie sa ma intalnesc cu Irina sa mergem la politie. Ca si cand cineva o sa ii gaseasca. Suna telefonul, daca e Irina nu-i raspund.

 -Alo, mama tu erai, ce s-a intamplat? 

 - Nimic scumpo, m-a sunat Irina si mi-a zis ca e pe drum, trebui sa vorbiti despre tot ce s-a intamplat si sa mergeti la politie. Vorbim diseara. Ai grija scumpo, te pup!

Vreau sa fiu urataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum