In cateva minute imi treceau prin cap o suta de scenarii in care eu ii schingiuiam pe ei.
- Nu fac nimic Irina, ce as putea sa fac eu?
- Asa sper, ca de nu, iti fac o fisa frumoasa si te trimit la psihiatru, apoi o vacanta lunga la sanatoriu, te asteapta.
Sigur ca nu as fi facut nimic, nu as fi facut nimic in asa fel incat Irina sa afle. Era un clan?! Ce inseamna mai exact un clan? Si de unde ii cunostea Roxana pe ei? Trebuie sa pornesc de la un cap si poate gasesc vreun mesaj de la Roxana in calculator. Am intrat in casa calma, am inchis usa si in cateva secunde ajung in camera mea. Deschid calculatorul si gasesc zeci de mesaje:
"Cosmina, esti bine? Daca vrei si poti ne putem intalni!
" Cum esti? Esti puternica, vorbim cand ne vedem"
" Imi pare rau pentru tot, daca vrei putem sa ne vedem la o cafea"
Acestea erau cateva mesaje pe care colegii mei mi le-au lasat. Erau prea multe. Termin de sters cateva dintre ele si un mesaj de la Roxana mi-a luminat ziua.
"Esti online? Eu sunt acasa ma pregatesc sa iesim. Am vorbit cu niste baieti care il stiu pe Dragos, varu' si ne-au invitat la o petrecere fabuloasa in Bucuresti. Abia astept! Unul dintre ei e chiar dragut! Cosminaaaa unde esti? Off hai ca vorbim cand ne intalnim. Mai deschide-ti si tu laptop-ul! "
Care var Dragos? Care? De ce nu am lasat nenorocitul de laptop deschis? Doamne cat sunt de proasta! Stiu ce trebuie sa fac, ma duc la Roxana acasa si o sa le spun ca eu ma impacam bine cu Dragos, dar nu mai stiu unde e , ca asa mai am o ulitma legatura cu Roxana. Parintii ei sunt foarte severi, trebuie sa par cat mai credibila. Daca o iau pe Irina cu mine ce are? Lasa, mai bine nu o iau, trebuie sa fac asta singura.
Imi scriu pe o foaie Dragos si trasez sageti pe care am scris Sursa 1 Sursa 2 si Sursa 3. Ramane sa aflu cu cine a vorbit Dragos, de unde ii cunoaste si apoi sa ii gasesc pe monstri. Roxana sta la cateva case departare de mine, ma imbrac mai decent si pornesc cu mii de ganduri spre casa Roxanei. Parea ca nu e nimeni acasa, mai bine sun la sonerie.
- Asteapta domnule putin, ce te grabesti asa? zise tatal Roxanei.
- Ma scuzati sunt Cosmina, as dori sa vorbesc ceva cu dumneavoastra.
- Ah, Cosmina, intra dar in zece minute trebuie sa plecam la munca, daca stii ce e aia.
M-au invitat in casa si se pare ca teatrul pe care il joc devine mai bun.
- Stiti, imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat, ma simt singura mai tot timpul, mi-e dor de Roxana si Andreea...singura legatura cu ea a mai ramas Dragos.
- Il, il stii pe Dragos?
- Da, am vorbit destul de des, insa mi s-a stricat calculatorul si nu am numarul lui de telefon.
Mama Roxanei statea pe canapea si se uita fix in ochii mei. E tot timpul coafata, cu tocuri, eleganta, si foloseste aceeasi nuanta de ruj de cand o stiu. E un mov, rosu, o culoare exact asa ca ea. rece. Imi scriu pe o foaie numarul de telefon al lui Dragos, si suprinzator imi aduc aminte ceva despre el. Cand eram mici il porecleam Bezea, manca bezele in fiecare zi. Ce sa ii spun daca il sun? Salut bezea te-am sunat sa vad ce mai faci, asa deodata, daca iti mai amintesti de mine, surprinzator mi-am amintit ca existi. Asta ar insemna sa il sun acum, dar asta ar insemna daca il sun si maine, deci, mai bine il sun acum. Formez numarul si astept sa raspunda.
- Alo, cine sunteti? Alo?
Mi-a inghetat vocea, nu puteam sa zic nimic, inchid si sun din nou, de data asta trebuie sa scot macar doua cuvinte.
- Alo, nu mai suna daca nu vorbesti.
- Bezea, adica Dragos, ce faci? Sunt Cosmina, iti mai amintesti de mine?
- Cosmina? Prietena Roxanei?
- Pai cate Cosmine stii tu? Unde esti? Vreau sa vorbim, nu am mai vorbit de un car de ani.
- Stiam ca o sa ma cauti, si eu vreau sa vorbim, e complicat nu pot vorbi la telefon, sunt in masina, in drum spre matusa.
De ce era complicat? Ce avea de gand sa imi spuna? Sper ca nu e la fel de prost ca inainte, si sa imi ceara explicatie pentru mingea pe care i-am spart-o cand aveam 7 ani. Mi-a scos ochii de fiecare data cand ne-am intalnit. Daca stau si ma gandesc mai bine lui Bezea ii placea de mine. Niciodata nu i-am stiut numele, eu il stiam ca bezea. Trebuie sa arat altfel, in asa fel incat sa scoata cuvintele mai usor. Poate o pereche de pantaloni scurti un maiou negru si geaca de piele se potriveste. E si mai bine daca imi iau niste cizme. Grozav, arat ca nou venita pe centura. Suna telefonul si trebuie sa fie Bezea.
- Hai la Sunrise, daca mai stii unde e, eu habar nu aveam ca locul asta mai traieste.
- Ajung in 20 de minute.
Asta a fost, trebuie sa ma grabesc, ce sa ii zic? Cum sa ii zic? I-am spus politistului care ma insotea pana acolo ca am nevoie sa ma relaxez. I-am zis sa se si grabeasca de parca ma grabeam sa ma relaxez, uneori ma intreb daca eu chiar am creier. In masina ma dau repede cu un ruj rosu-portocaliu sau ce culoare o mai fi, rimel albastru si gata. Acum arat perfect! Sau nu chiar..
- Cosmina? Frate ce te-ai schimbat, as putea sa jur ca mi-ar place sa ma trezesc dimineata langa tine.
- Bezea? Arati..interesant, esti altfel, cred ca esti barbat.
Zic eu uitandu-ma la fiecare detaliu, arata chiar bine. Dar tot prost parea.
- Nu mai sunt Bezea, nu se vede? Sunt Dragos, ia loc hai sa discutam ca nu am mult timp.
- Hai sa discutam, o sa iti zic direct asa terminam mai repede. De unde cunosti clanul ala?
- Nu sta treaba chiar asa Cosmina, am iesit in club si ne mai intalneam, mai trageam o liniuta impreuna, mai o fata ceva, dar nu eram prieteni. Am fost o singura data la Egor acasa si eram atat de praf incat nu imi amintesc mare lucru.
- Trebuie sa iti amintesti, ai venit pana aici ca sa imi spui ca nu stii nimic? Egor si mai cum?
- Nu vrei sa te incurci cu ei, crede-ma. Egor Bartima, asa parca am auzit, dar nu asta e numele lui, sunt sigur.
Am mers pana acolo pentru un nume? Asta e tot? Foarte tare frate, si acum ce fac? Il caut pe acest Egor BArtima la pagini aurii sau facebook?
In casa era o linistite uracios de stresanta, deschid laptop-ul si caut Egor Bartima. Am gasit ! Am gasit! Stai...e manager?
