Nu mai sunt acea fata draguta cu parul lung si pielea neteda.Sunt urata. Feminitatea pe care mai demult o purtam mandra, acum a murit si in locul ei a aparut un om intunecat. E mai bine asa, invat pe parcurs sa nu imi pese de oameni,facand exceptie mama. Barbatii pentru mine sunt ca niste lei flamanzi si lasi.Femeile sunt ca zapada, cateva zile atunci cand trebuie apoi foarte repede suntem maturate, topite, ni se ia si ultima picatura de frumusete si demnitate.Irina e cel mai ciudat psiholog pe care eu l-am intalnit si e drept ca nu am intalnit nici unul pana acum. In filme si carti ei apar ca niste insi care stau cu pixul in mana cat timp noi turuim fara sa realizam ca tot ce fac ei e sa deseneze oameni de zapada si floricele. Irina era nebuna, intr-un fel.Dar pe ea nu o platim, deci, nu avem alta solutie. Dupa ce a plecat Irina m-am simtit mai bine,fara cosmaruri si aveam o dorinta apriga de a iesi afara la o plimbare.Lucru pe care zi o sa il fac.
Azi vad ziua cu alte nuante.Ma ridic din pat grabita sa vad daca in oglinda e aceeasi persoana.Tot eu sunt, urata si cu ochii umflati, insa de data asta folosesc cateva straturi de anticearcan, nu am plans, si nu am desenat oglinda cu marker negru.E un pas inainte cred.Asternuturile de pe pat sunt curate, nu mai sunt patate de sange sau ude din cauza viselor care ma fugareau lasand pe corpul meu urme ale oboselii.Mama nici nu se asteapta la asta.Cobor incet scarile astfel ea sa nu ma auda.
-Mama! Ce faci?
-Cosmina! M-ai speriat copilule! Ce faci? Esti bine? Ti-e foame?
-Nu mi-e foame si sunt bine mama, de fapt ma gandeam sa mergem undeva. Daca iti spun ce am facut n-o sa fii deloc mandra de mine. Am pus toate hainele intr-un sac pentru ca nu imi mai vin, sunt mari de mine.Si ma mai gandeam sa mergem la...cumparaturi.Promit ca nu cumpar multe prostii,Si celelalte le ducem la vreo casa a copilului.
Ea se ridica incet de pe scaunul mai vechi decat mine si ma apuca de obrajii care imi lasau la vedere un zambet cersetor pentru implinirea tuturor dorintelor.
-Ba da! Sunt mandra de tine! Am vazut undeva o fusta scurta de blugi cu paiete si ma gandeam sa mi-o cumpar.Stii? Asa se poarta acum.
-Da! E o idee numai buna! Sa stii ca si eu am vrut mereu sa imi fac un tatuaj pe fata, o steluta ceva, ca doar asa se poarta acum, nu?
Radeam amandoua asa cum o faceam candva.Imbratisarile ei sunt cele mai frumoase odai de liniste, caldura si iubire.Afara ploua ingrozitor de tare dar asta nu ne opreste sa avem o repriza de cumparaturi.
Oamenii roiau pe strazi ca in fiecare zi, insa mie mi se pareau mai multi.Foarte multi barbati care nu intelegeam unde se duc si de ce nu stau in casa, si-asa afara ploua.Cateva picaturi de ploaie se incaleca una pe cealalta si cad impreuna pana jos, jos de tot.Asa sunt si oamenii care nu au incredere in ei.Se unesc si astfel caderea va fi mai usoara.Lasam hainele vechi acolo unde aveam de gand si pornim zambind spre magazinul cu reduceri apetisante din coltul strazii.Tot ce mi-am cumparat au fost pantaloni, camasi , tricouri si bluze.Inainte ma imbracam asa doar daca trebuia sa arat "serioasa" , acum o fac pentru ca asa simt. Mama are o obsesie cu esarfele.Are extraordinar de multe dar asta nu o opreste sa isi mai cumpere una de fiecare data cand le vede in vitrine.
Ne-am luat de mana ca atunci cand eram mica si am pornit spre casa.Mi se pare ca in spatele nostru e o masina care ne urmareste de cand am plecat de acasa, poate mi se pare, sau poate nu.Dar tot speriata eram si nu voiam sa o las pe mama sa vada asta.Simteam cu mi se racesc mainile si cum fruntea imi frige.O iau pe mama in brate si ii spun sa luam un taxi din fata magazinului ca celelalte sunt prea departe si afara ploua.Pana acasa acea masina nu a disparut din spatele nostru si deja deveneam vizibil stresata.Nu puteam sa vad cine e dar masina era un Peugeot 508. Recunosc, imi plac masinile.Mama se duce in baie iar eu o sun pe Irina poate ea stie ce sa fac.
-Alo,Irina,asculta-ma cu atentie cat e mama la baie. Azi am fost afara si cred ca cineva ne urmarea, sunt speriata si nu stiu ce sa fac.
-Iesi afara si vezi daca masina mai e acolo.
-Tu chiar esti psiholog? Nu ma duc,mai bine sun politia.
-Suna la politie si spune ca nu stii sigur dar ai vazut o masina care te urmarea. Nu te asculta nimeni, sunt oameni care au nevoie de ajutor serios. Iesi afara , daca e acolo nu are ce sa iti faca pentru ca e ziua si sunt multi oameni afara, si hai sa fim seriosi ca nu e nimeni. Apoi daca e, scrii numarul de inmatriculare si mi-l dai mie.
Deschid usa incet de parca cine e acolo o sa fuga cand aude o usa scartaind, merg cativa pasi inainte si observ ca nu e nimeni.Dar daca e dupa aleea din fata blocului? Mai bine merg pana dupa alee si asa stiu sigur daca sunt sau nu in siguranta.Observ cu stupoare ca acea masina era acolo si scriu cat de repede pot cu mana tremuranda numarul.Ma apropii si gasesc in fata masinii o bratara de piele,o iau de jos ca si cand nimic nu se intampla, apoi ma uit mai bine sa vad daca in masina era cineva.Irina urla ca psihopata in telefon.
-Nu mai tipa! Masina e inca acolo dar nu e nimeni inauntru si am gasit o bratara de piele putin mai departe de ea, dar in fata ei.
-De ce te-ai apropiat asa mult? De ce nu i-ai intrebat daca Mc Chicken-ul sa fie cu sos sau fara, eventual puteai sa le lasi comanda pe capota.Trimite-mi mesaj cu numarul.Bratara pune-o intro ceva de plastic dar sa fie curata.
-Dupa ce ca am facut ce ai zis, mai esti si sarcastica.Ce fel de psiholog esti tu? Daca muream sau mai rau se intampla ceva cu mama? Din cauza ta am facut asta. Vreau alt psiholog
-Sigur ca da, iti fac eu legatura cu un psiholog numai bun.De obicei la sedinte isi ia cu el pufarine. Draga eu incerc sa te vindec, acum daca vrei sa iti dau reteta fericirii nu o am.Vorbim mai tarziu.In cinci minute am o sedinta cu un barbat care crede ca este bipolar doar pentru ca uneori doarme noaptea la celalalt capat al patului. Zi merci ca nu esti nebuna.
Daca toti psihologii sunt asa e de inteles de ce dupa psiholog urmeaza psihiatru .Maine ma duc la politie asa a spus mama ca ar trebui, bineinteles cu Irina dupa noi,ciudata dar placuta. Mi-a placut ce am facut mai devreme.M-am simtit ca intr-un fim cu mafioti in care unul vai de el ii salveaza pe toti.Inima imi bate atat de tare incat o simt in gat. Mi-e cald si daca ma vede mama asa se ingrijoreaza. Alerg repede pe scari si ascud pungulita de plastic cu acea bratara in ea. Nici macar nu vreau sa o vad, sau sa o ating, vreau sa ma calmez, sa respir cum trebuie si sa mi se duca roseata de pe fata. E deja seara, mama o sa imi faca supa cu galuste si ziua mea ar fi putut fi perfecta. Mi-e frica de mine, nu de cine mi-a facut asta. Mi-e frica de mine pentru ca atunci cand o sa aflu cine a fost, nu imi voi putea stapani dorintele sadice. Nu-mi va pasa daca e femeie sau barbat, copil sau batran. Pentru ca de acolo de unde acel monstru a venit un monstru mai mare l-a creat. Eu. Cosmina asta noua, Cosmina cea Rea vreau sa aud cum Monstrul cel Mare ma implora sa ii curm chinurile.
