Iubire La Extreme

Capitolul 7- Întâlnirea

Imediat ce am intrat in sală, o femeie nu foarte inalta, si putin plinuta se uită la mine urât, si cred ca se va intampla rau. Avea ochii căprui, si părul il avea intr-o coada, blond deschis cu suvite de un saten deschis. Era îmbrăcata in costum, o camasa alba, si peste un sacou negru, pantalonii avand aceeasi culoare. În picioare avea pantofi negri, cu toc mic, de 5 centimetri. Era o femeie matura, cred ca avea peste 35 de ani. Se vedea ca ii pasa mult cum arata, si sa fie foarte îngrijită. Totul era perfect la ea, hainele călcate perfect, părul aaranjat foarte frumos, chiar daca il avea prins doar intr-o coada, si fata ei era perfecta. Fondul de ten nu se observa mult, si rujul era unul rosu deschis, care se vedea bine in contrast cu pielea ei putin bronzata.

-Ma scuzati ca am întârziat, am avut o problemă. Ii spun si ma duc spre locul meu, cel din dreapta ei.

-Dacă problema ta este iubitul tau, sau ce este el, atunci problema trebuie eliminată, sau iti iei la revedere de aici. Imi spune serioasa, si imi întorc si eu privirea spre Luke, care stătea in fata usii. De ce nu a plecat?

-Ma scuzați, nu se va mai intampla. Ii spun si ma duc spre Luke, ca sa ii spun ca acum trebuie sa plece.

Nu mai spune nimic si iese din sală, si eu ma asez inapoi pe scaun. Vine si noua directoare, si se asează pe scaunul din capul mesei.

-Tocmai ce m-am prezentat, si am vrut să sa il prezint si pe noul vostru coleg, Alex.

Alex se ridica de pe scaun si ne saluta pe toti. Nu era foarte inalt, cred ca era cam cât mine, avea ochii căprui, si părul saten închis. Era îmbrăcat intr-o camasa violet, si pantaloni negri. Nu avea nici sacou, nici cravata, dar nu era obligatoriu sa ne îmbrăcăm intr-un anumit fel. S-a uitat spre mine, inca cu zâmbetul pe fata si i-am zâmbit si eu inapoi, dupa s-a asezat jos.

Am inceput sa discutam despre noile criterii si eu una nu eram de acord. Multe manuscrisele care erau trimise imi placeau, dar dupa noua directoare, manuscrisele trebuie sa aiba perspectiva din partea autorului, nu din partea unui personaj, si asta mi se părea cea mai mare prostie. Am citit multe manuscrise scrise din perspectiva unui personaj sau mai multe, si mi s-au parut foarte bune. Manuscrisele mai trebuie sa fie si peste 500 de pagini, si cu o descriere foarte detaliată, si directa, ca sa o cumpere cat mai multi. Pe mine una ma atrag cărțile care nu au descrierea de pe spate foarte detaliată, si sa ma lasa curioasă, ca sa o citesc.

Restul nu am mai auzit, si m-am facut mai comodă in scaun, până când directoarea a spus că putem sa ne întoarcem la munca. Ne-am ridicat toti si ne-am îndreptat spre birouri. După ce am iesit cineva m-a prins de încheietura. M-am intors si in fata mea era Alex, noul coleg. Mi-am zâmbit din nou, si i-am returnat gestul.

-Buna, sunt Alex, noul vostru coleg!

-Buna, eu sunt Ali, ce mai faci?

-Ăămmm, bine, am vrut sa te intreb daca vrei sa iesim dupa la o cafea, daca băiatul ala nu era iubitul tau. Spune si isi duce stânjenit mana la ceafa.

-Nu pot sa vin si nu e din vina băiatului, dar in seara asta sunt ocupată, dar ce zici de mâine, sau in weekend? Ii spun si el se mai relaxează putin. Parea simpatic si nu am nici o scuza sa nu merg cu el undeva.

-Suna foarte bine, maine seara, vrei sa luam cina undeva? Imi spune si ii accept bucuroasă invitatia. Nu avea nimic de facut, asa ca de ce nu.

***

A fost foarte plictisitor astăzi, pentru ca directoarea a trecut pe la toti sa ne spuna sa aruncam toate manuscrisele care nu au peste 500 de pagini, si sa nu incercam sa le citim, pentru ca nu ii schimbam decizia. Imi părea rău ca nu am putut să citesc si celelalte manuscrise, si câteva titluri chiar mi se păreau interesante. Am aranjat folie de pe birou, mi-am luat geanta si am plecat. M-am dus jos, si m-am asezat pe o bancă, ca sa il astept pe Luke. Imi deschis telefonul si am un mesaj.