Iubire La Extreme

Capitolul 18

ALI

Au trecut încă patru zile, patru zile in care nu am făcut nimic, in care am stat in camera asta, dacă o pot numi asa. Tot ce m-a mai bucurat a fost ca mai puteam sa vorbesc cu Steph, și gândul ca Logan si Luke vor veni sa ne salveze.

Stăteam intensiv pe cearceaful murdar din camera, îmbrăcată cu aceleași haine. Vreau sa scap din locul asta și de oamenii astia doi. Tot nu am aflat cine mai este cu ei, cine a mai ajutat la răpirea noastre, sper doar sa aflu curând.

Am închis ochii, poate ma voi lasă prada somnului și asa mai trece timpul, dar asta mi prea da roade. Tot ce fac aici e sa dorm pe podeaua asta, plina de mizerii și de gândaci. Am început sa renunț încet, încet la mâncare, simt ca nu are niciun gust, din tot ce ne aduce mănânc doar putin după-amiaza, nu vreau sa mor in drăcia asta de camera. Baia este foarte mică, fara ferestre și miroase îngrozitor înăuntru, zici ca au fost puse animale moarte. Și trebuie sa vina Julia cu mine sa ma păzească.

Usa se deschide și tocurile Juliei fac ca lemnele, puse pe post de parchet, sa scârțâie îngrozitor. Pe fata ei machiata se formează un zâmbet, un zambet care ma face sa ii dau o palma și sa plec naibii de aici. Vine încet spre mine, eu uitându-ma de jos la ea, încă eram pe cearceaf. Când ajunge in dreptul meu se pune pe vine și după își da după ureche o șuvița de par. Ce as vrea sa pot sa ii stric parul ei atât de îngrijit.

-Doamne, Ali, cum ai ajuns. Tu, care te aranjai in fiecare zi, ai ajuns o mizerie de om. Spune și zâmbetul ei forțat se mărește.

-Mai bine decât o târfă ca tine. Ii spun și ma uit in ochii ei, dar nu pot sa simt nimic, nu arată nicio emoție.

-Sti ceva, Ali, chiar ai dreptate, sunt o târfă, îl am pe Alex și pe încă cineva, și nu ma vor refuza niciodată, de asta sunt sigura. Băiețelul ăla, Luko, sau Lake, cum îl chema?

-Luke. Ii spun și simt cum încep sa fierb încet, încet.

-A, da, asta era numele lui. Mi-a făcut câteva servicii in schimbul eliberării voastre, eu zic ca s-a cam îndrăgostit, s-a cam prostit, tu ce zici? Ma întreabă și se ridica.

Doamne, as vrea atât de mult sa ii dau o palma, sau mai multe.

Luke nu s-a prostit, sunt sigura de asta, e deștept, știe sa se descurce in situații grele, nu poate sa o dea in bara niciodată.

-Nu mai zici nimic? Ma întreabă și eu înghit in sec.

-In seara asta plecați, sper ca nu faci o prostie, nici tu nici prietena ta de lângă.

După cele spuse s-a dus spre usa, a deschis-o și a plecat.

O sa plec de aici.

O sa plecam de aici.

Luke și Logan ne vor salva.

Îmi e dor de Luke, in sfârșit incepeau lucrurile sa se așeze și s-a întâmplat asta, la dreacu. In vine sa plâng, sa plang de fericire, ca o sa fiu din nou cu el, și o sa fie bine, trebuie sa fie bine, m-am saturat de toate astea, vreau sa fie totul bine și gata.

M-am dus mai aproape de perete ca sa pot sa vorbesc cu Steph, abia astept sa ii spun despre ce o sa se întâmple mai târziu, ca o sa plecam de aici și sa ne întoarcem acasa.

-Steph? Spun mai încet și răspunsul nu întârzie.

-Da?

-O sa plecam, o sa plecam de aici, in noaptea asta. Luke și Logan vin după noi. Spun și simt cum îmi dau lacrimile.

-Oh, Doamne...

Nu a mai vorbit nimeni, liniștea s-a așternut din nou. Numai la asta stau cu gândul, ca o sa plec de aici, in sfârșit scap de locul asta și ma întorc acasa. Ma întorc acasa cu Steph.

Mi-am dus genunchii la piept și am rămas asa. După atâta timp am primit o veste buna, ceva bun in tot timpul asta. Simt ca înnebunesc aici.