Iubire La Extreme

Capitolul 14

STEPH

O asteptam pe Ali de mai mult de 30 de minute, si nu stiu ce face atata timp. Sper ca a rezolvat totul cu Alex, sunt atat de fericita pentru ea si Luke. Nu mi-a spus multe detalii, dar a zis ca ne spune mai multe dupa.

Am incercat sa o sun, si la fel si Julia, dar nu raspunde, nici macar nu am vazut mesajul. I-am lasat si câteva mesaje vocale, dar fara folos, nu raspunde, si sper ca nu s-a intamplat nimic.

Sunt cu Julia, in fata mall-ului, pentru ca ne-a spus să o asteptam aici, ca se intoarce in 10 minute, dar încă nu e aici. Poate ar fi mai bine daca mergem dupa ea, sa vedem ce se intampla, de ce nu mai vine. Julia a spus ca mai bine mai stam aici putin, dar dupa ce termina sa vorbeasca la telefon o sa-i spun ca eu merg, chiar daca vine si ea, sau nu.

Vine inapoi spre mine, încet, cu ochii în telefon, tastand ceva. Ajunge langa mine si imi spune că vorbim imediat, asa ca stau sa o astept sa termine cu telefonul. După ce termină il închide, si il pune in buzunarul de la spate, uitandu-se spre mine cu un zâmbet.

-Ali tot nu a venit? Ma intreaba si se uită in spate.

-Nu, dar eu merg spre locul in care trebuia sa se întâlnească cu Alex.

-Vin si eu, haide! Imi spune si dupa imi zambeste.

Ali a spus ca trebuia sa se întâlnească pe undeva in spatele unui bloc. Dar care bloc, pentru ca erau atatea blocuri pe aici. Parca zicea ceva de unul parasit, daramat, asa ca mai bine ma uit dupa unul ca asta.

Cred ca stiu de care spune, am fost si eu de câteva ori pe acolo. E la 5 minute distanta, si sper ca ala e blocul, pentru ca nu am mai multa răbdare sa o caut.

I-am spus Juliei unde s-ar puteam sa fie, si ne-am indreptat spre clădirea părăsită. Nu stiu de ce s-au dus tocmai acolo, mai ales doar ca sa vorbeasca despre ei, ca sa se despartă. Nu stiu dacă vedea decat eu ca nu e nimic intre ei, ca intre ei nu se intampla nimic, si nu sunt mai mult decat prieteni. Sincera sa fiu, nici nu îmi place Alex si daca a reusit sa se despartă de el, imi pare tare bine.

Cand am ajuns in aproprierea clădirii, am vazut văzut o masina parcata, cu geamuri fumurii, fara numere. Din masina a coborât cineva, si am putut sa il observ pe Alex. Fuma o țigară si se uita spre noi. Cand ne apropriem mai mult isi lasa țigara sa cada si se intoarce spre noi.

-Ce faci, scumpete? Mi se adresează, si apelativul scos din gura lui imi face scârba.

-Nu imi mai spune asa, in primul rand, si in al doilea, spune-mi unde e Ali, sau te ia mama naibii! Spun si ma apropi mai mult de el.

-Deschide usa si o sa afli singură.

Cu siguranta o sa ma uit, dar mai bine imi scot telefonul. Fara sa vada, il scot din buzunar si ii dau la numărul lui Logan. Ii dau apelare si dupa il închid, tinandu-l in continuare in mana. Cand deschid usa înghit in sec, si fac ochii mari. Ali era întinsă pe bancheta, adormita.

Ma întorc repede si pistolul din mana Juliei ajunge langa capul meu, eu incepand sa tremur. Nu am mai fost în situatia asta in viata mea, si nici nu stiu ce se întâmplă.

-Imi pare rau, dar trebuie sa o fac! Imi spune si ma uit confuză la ea.

-Julia, ce nai...? Intreb, dar nu apuc sa termin ca pistolul ma loveste, si incep sa tip, prabusindu-ma jos. Telefonul imi căzuse din mana, auzindu-se ca si cum ecranul s-a spart.

-Ce avem noi aici? Intreaba Julia si se apleacă sa ia telefonul de jos. Cred ca Logan a răspuns de mult.

-Ce faci, scumpete? Intreaba, dar nu am mai auzit nimic altceva pentru ca o amețeală m-a străpuns, si am leșinat.