Iubire La Extreme

Capitolul 3- Vanataie

STEPH

Încă sunt in living, singura, fara Logan si fara altcineva. A trecut o ora? Sau a trecut mai mult. De ce nu putem scapa de trecut? De ce nu putem sa ne stergem sentimentele si unele amintiri? Oare Ali cum se descurcă cu James? Vreau sa ii fiu alaturi, dar poate deja a plecat de la el si nu am starea necesara sa plec de pe canapeaua asta. Afara e prea cald, asa ca nu vreau sa ma duc. Mai bine rămâneam acasa, pentru ca e acelasi lucru, singura, doar ca nu plângeam. Trebuie să ii cer scuze lui Logan. Nu a fost corect sa incep sa plâng si sa il alung din propriul living. Mă intreb cum de a acceptat sa plece. E atat de încăpățânat, ca mine, si asta e doar un motiv pentru care nu ar trebui sa stam amândoi in acelasi casa, sau camera.

Cu toate astea urc la etaj si ma indrept spre camera lui. Am fost doar de 2 ori aici, dar am retinut unde sta fiecare. Logan si Dylan stau amândoi la etaj si Luke la subsol. Am urcat scările si m-am dus spre usa lui. Să bat? Sau sa intru încet? Pe hol nu se auzea nimic, si nici in camera. Dacă doarme? Am batut încet la usa, dar nu am auzit nimic, asa ca am deschis usa încet si dupa am inchis-o. Era întins pe pat, intr-o pereche de boxeri. Doar intr-o pereche de boxeri. Am vrut sa plec, dar a inceput sa vorbeasca.

-Imi place cand te holbezi la mine. Spune cu zâmbetul lui de idiot pe fata, dar la naiba, chiar era sexy.

-Am vrut sa iti cer scuze pentru mai devreme. Spun inca uitandu-ma la el.

-Poti sa începi.

-Scuze, pentru ca esti un idiot! Spun si ma duc spre usa sa o deschid.

-Stai, vino până aici! Spune, ridicandu-se in fund pe pat, si atunci imi musc buza de sus.

-Nu pot, am nevoie la baie. Ii spun, si dupa imi dau seama cat de tampita e scuză asta.

-Nu ma face sa te alerg aproape dezbrăcat prin toata casa si prin toata curtea, daca e nevoie

Oftez si ma duc spre el, de fapt spre patul lui. Ma asez in capat, cat mai departe de el. Cand vede unde ma asez incepe sa rada si vine el spre mine. Se asează langa mine, iar coapsele noastre se ating. Simt ca tot corpul imi ia foc. Nu stiu ce sa zic, pentru ca sigur o sa zic o tampemie ca de fiecare dată, dar nu ma pot abtine.

-Logan, am iubit. Spun si incepe sa rada din nou.

-Ba nu ai!

-Ba da!

-Ba nu, si nu mai incerca sa te contrazici cu mine. Si chiar daca ai avea, nu scapi de mine, mă doare in cot de presupusul tau iubit.

Se întinde pe pat si ma trage spre el. Incerc sa scap, dar bratele lui sunt prea puternice pentru corpul meu mic si firav. Oftez, din cauza esuarii mele de a scapa din bratele lui; si imi indrept privirea spre ochii lui. Avea ochii căprui albăstrui. Părul il avea saten si era putin ridicat in sus. In ciuda jignirilor pe care i le dau, recunosc ca arata destul de bine. A început sa ma strângă in brate până cand m-a lipit de pieptul lui. Trebuie sa scap de aici. Trebuie, chiar daca nu vreau.

-Da-mi drumul, te rog! Ma milogesc inca la pieptul lui.

-Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu mai vrei sa stai asa.

Ma uit in ochii lui dar nu pot sa spun nimic. Nu pot sa il mint atunci cand ma uit in ochii lui. Se uita la mine ca si cum ar spune "Ti-am spus eu" si ma strânge mai tare la piept. Cum Poate trece atat de repede de la o stare la alta? Acum 1 ora inca ma tachina si acum stau in bratele lui, cu capul lipit de pieptul lui, ca doi tineri indragostiti. Doar ca eu nu trebuie sa simt ceva pentru el, si nici el pentru mine, asa e cel mai bine, trebuie sa din amândoi raționali si sa recunoastem ca intre noi nu poate fi nimic.