Capitolul 2

284 10 3
                                    

Atunci toti se opriră şi plecaseră inapoi” oare eu de ce nu m-am gandit la asta?”. “Eroul” meu are o voce aşa de groasă.

-Haide, te duc eu acasă cu maşina mea, ca să nu te mai întâlneşti cu încă o gaşcă d’asta,e ok? Îmi spune cu o voce caldă şi îmi i-a mâna în a lui.

-Bine! Imi las capul în jos. Îţi mulţumesc că mai ajutat! Iar el mă prinde de barbie şi îmi ridică faţa

-Te rog, nu îmi mulţumi! Şi îşi afişează un zâmbet.

   In secunda următoare a început să ploaie.Mă luat de mână şi am fugit spre masina lui.Avea o maşină mare şi neagră. Îmi deschide uşa,se urcă şi el,bagă cheile în contact  şi pornim. Mă uit la el şi din când în când se mai uită şi el la mine şi îmi zâmbeşte.

-Unde stai? Mă întreabă, oprind la un semafor.

-Mergi la stânga şi o să-ţi spun eu când să opreşti. Îi spun arătând cu degetul arătător spre stânga.

-Ok! Dar tu ce căutai la ora aia pe stradă? Şi porneşte maşina văzând că e verde.

-Oh,am fost la ziua prietenei mele Amanda,dar tu? Mă uit la el şi îi zâmbesc.

-Eu am fost pâna la un prieten.Îmi răspunde fiind atent la drum.

-Aici! Si el opreşte maşina brusc.Deschid uşa şi ies,el deschide geamul şi se uită la mine. Erm…ai vrea să intri?

- Păi,părinţi tăi se vor supăra să mă  duci la ora asta in casa. Si faţa i  se schimba.

-Părinţi mei nu sunt acasă,deci poti să vii. Bine,doar dacă vrei! Îl anunţ şi ridic din umeri.

-Ok, o să intru,dar nu voi sta mult.  Iese din maşină şi o închide.

       Alergam repede până la uşa să nu ne udăm,dar degeaba tot ne-am udat. Descui,deschid şi intru eu prima apoi îl invit şi pe el. Ne întreptam spre sufragerie. Mă înorc spre el să îi spun dacă  vrea ceva de mâncare,când mă întorc… BUF, mă izbesc în pieptul lui.

-Oh , scuze! Îşi cere scuze băiatul şi mă prinde de talie aducându-mă pe pământ.

-Nu-i nimic,e vina mea. Ar fi trebuit să fiu mai atentă. Îmi afişez un zâmbet timid,iar apoi îl analizez din cap până în picioare.Cum bănuiam era ud tot. Vrei să te schimbi? Eşti cam ud… zic amuzată. Îţi dau nişte haine de ale mele,vrei?

-Bună idee! Îmi zâmbeşte şi îi observ gropiţele. Doar dacă îmi va vine vro una…

         Ne urcăm sus şi ajungem în faţa uşii camerei mele,deschid uşa,aprind becul şi intram.Mă întrept către dulap,îl deschid şi mă aşez în genunchi căutând nişte haine potrivite lui. Stai! Lui? Bănuiesc că are un nume,adică ar trebuie să-l intreb.

-Erm…cum te cheamă?  Întreb şi continui să caut haine.

Sper sa va placa si va astept in continuare parerile! :D 

A Dream... (1D)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum