A Dream... (1D)

Capitolul 4

Capitolul 4

-E mătusa mea  trăsnită,dar foarte de treabă. Îi explic lui Harry privindu-l cum cască.  Poţi dormi la mine dacă vrei. Patul meu e destul de mare. îi spun pervers.

-Oh,perversă mică! îsi afişează un zambet  pervers.

        Ne  punem în pat,tragem plapuma pufoasă peste noi,iar eu mă pun pe spate şi privesc tavanul. Intru în gândurile mele care sunt într-un haos total. Problemele au venit pe rând, am fost dată afară de la muncă  din cauza  unei angajate noi, care se crede prea deşteaptă pentru secolul ăsta, am întârziat mult  la ziua Amandei,iar ea s-a supărat pe mine, se apropie ziua mea şi nu mai am decât  câţiva bănuţi,un loc de muncă nu găsesc,incidentul din noaptea asta.Nu aş putea spune că sunt cea mai nenorocoasă persoană din lume, aş putea spune că am avut un noroc mare, când acest erou al meu ma salvat din ghiarele leilor înfometaţi. Mă gândesc,oare părinţi mei m-au uitat? Nu m-au   sunat de două zile,înteleg că sunt oameni de afaceri şi  nu au timp liber aproape deloc, dar mă simt neimportantă faţă de ei,adică asta par a arăta. Îmi este dor să  mai fim împreună, să ne adunăm toţi la masă, îmi e dor să ne povestim tot felul de incidente de când eram mici  şi să răsune casa de râsete,dar asta este,trebuie să-mi ridic faţa din pământul negru şi sărac, şi să privesc cerul senin şi fără pic de nor.

             Simt cum o lacrimă îmi cade pe obrazul fierbinte  şi liniştea din camera îmi permite să aud lacrima căzând pe faţa de  pernă. M-am săturat să mă încurajez singură şi mereu să ascund tot în mine. Am nevoie de căldura părintească, apoi între buze îmi iese o suflare grea.

    Îl aud pe Harry întorcandu-se cu faţa la mine,iar eu îmi şterg repede lacrima ce avea să facă  contact cu perna pufoasă.

-          Totul e în regulă? Dacă te deranjez spune-mi,nu eşti obligată să mă ţii în casa ta.

-          Nu,Harry,nu mă deranjezi. Spun,iar o altă lacrimă  îşi face apariţia.

-          Atunci de ce plângi? Şi îmi şterge lacrima cu degetul mare a lui.

     M-am gândit să îi spun tot ce am pe suflet,chiar dacă nu-l cunosc. Simt nevoia să mş descarc.

-          M-am săturat de probleme, m-am săturat că părinţi mei sunt plecaţi tot timpul,m-am săturat în casă să fie tot timpul linişte,. Fac o pauză. Şi m-am săturat să mă încurajez singură, zic cu o voce obosită şi fără puteri.

-          Te înţeleg! La mine e la fel,eu sunt  acela care  e  plecat tot timpul. Şi îmi pare foarte rău că nu sunt aproape de famile. Când ai nevoie de  ajutor sunt aici,chiar daca nu ne cunoastem.Crede-mă  că  ştiu că îţi este greu,dar privirea înainte! Timpul le trece pe toate. Mă încurajează şi mă sărută pe frunte. Acum ,hai să ne culcăm,mâine e o altă zi.

-          Îţi mulţumesc! Îi răspund cu o îmbraătişare,apoi mă întorc cu spatele la el.

             După ce ma întorc cu spatele la el, simt cum se apropie de mine,apoi  punând mâna deasupra corpului meu şi mă trage spre corpul lui. Mă simt aşa de protejată,mi-ar plăcea să mă simt aşa în fiecare noapte.

Ma bucur enorm ca am cativa cititori! Si va iubesc mult,mult! :3 La multi ani tuturor fetelor! :*