Falsehood / / k.th.

Capitolul 2

Dupa ce i-a aflat numele, Gin a devenit mult mai suspicios. Era un nume banal, iar el il zisese cu mult prea multa usurinta. De obicei, oamenii ca el nu isi dezvaluiau identitatile atat de usor in fata unui client, insa acest baiat se uita la el cu o privire atat de rece incat Gin putea sa jure ca a simtit o briza de aer in jurul gatului.

-Ai putea merge cu mine pentru a rezolva testele?

Ca sa fie sincer, Gin nu stia la ce teste ar trebui sa il supuna. Nu angajase niciodata un asasin si nu stia cum ar trebui sa fie ei de fapt, insa avea pe cineva acasa care ar putea sti mai multe lucruri. O persoana despre care nimeni nu ar crede ca s-ar fi ocupat vreodata cu asa ceva. Propria lui sotie, imperfecta lui sotie care s-ar enerva pentru orice. Era doar un joc de actorie pentru ea pana cand totul devenea serios.

-Da.

  Raspunsul lui a fost asa de simplu si lipsit de sentimente incat Gin s-a intrebat prin ce a trebui sa treaca aceasta persoana pentru a ajunge asa.

   Baiatul si-a tras gluga pe cap si si-a bagat mainile in buzunarele pantalonilor de sport de parca ar fi fost un adolescent oarecare. Gin l-a urmat afara din cladire privindu-i mersul. A realizat abea atunci cand si-a auzit doar proprii sai pasi ca baiatul din fata lui nu facea nici un zgomot in timp ce pasea.

   El a coborat cele cinci trepte analizand masina din fata lui. O masina demna de un om cu prea multi bani, insa oribila pentru el. Fara sa vrea si-a strambat nasul si si-a trecut din nou limba peste buze. L-a observat pe Gin uitandu-se la el nedumerit si a incercat sa isi suprime zambetul.

-Nu am o masina, deci voi merge cu tine.

   Barbatul din fata lui nu a mai pus alte intrebari si a deblocat portierele masinii. Baiatul s-a urcat pe locul de langa sofer si a asteptat ca Gin sa porneasca. In timpul drumului spre destinatia lor el a simtit bazaitul subtil al telefonului sau. L-a scos sub privirea atenta a soferului si a deschis mesageria. Era un alt mesaj de la angajatul lui care ii transmitea detaliile unei noi misiuni. A inchis telefonul si l-a indesat inapoi in buzunarul pantalonilor sai negri. Cand era inafara locului de munca el incerca sa se imbrace exact ca un baiat de varsta lui, insa acum era imbracat sport, fiindca alergase pana la locul stabilit. Era traseul sau zilnic de antrenament.

-Scuza-mi curiozitatea, insa cati ani ai? Baiatul nu simtea nici un pericol in intrebarea clientului sau asa ca i-a raspuns fara sa ii dea atentie cu adevarat.

-21.

   In mintea lui se desfasurau idei si planuri mult mai importante decat intrebarile celui de langa el. Isi analiza in minte misiunea despre care tocmai aflase. Era nevoit sa fure un dosar din arhiva judecatoriei, ceea ce era destul de usor. Ca asasin, el nu era angajat doar ca sa omoare oameni. Uneori facea si misiuni simple in care trebuia sa distruga probe sau dosare pentru clientii lui.

    Drumul inapoi spre casa a fost lung si tacut. Asasinul de langa el a tinut tot drumul o mana pe pervazul geamului in timp ce isi sustinea capul pe ea. A fixat cu privirea doar drumul din fata lui si Gin si-a dat seama ca era concentrat pe altceva atunci cand in fata le-a sarit o pisica, iar el nu a reactionat. Gangster-ul s-a hotarat sa il aduca acasa de la inceput, fiindca trebuia sa ii castige increderea daca voia ca el sa faca la fel cu ei.

-Am ajuns.

   Kim Taehyung si-a miscat incet ochii in jur analizand peretii din beton intre care se aflau. Gin bagase masina in garajul subteran pentru a evita orice contact vizual dintre asasin si fiica lui. Baiatul l-a urmat pe gangster in liniste analizand lucrurile din jurul lui. Instinctele sale il faceau sa numere toate caile de evadare si orice posibila arma din jur pentru orice eventualitate. Cand treptele pe care le urcau s-au terminat, el l-a urmat pe Gin intr-o incapere care era probabil biroul lui.