Falsehood / / k.th.

Capitolul 5

    Kim Taehyung si-a deschis ochii brusc si s-a ridicat din pat respirand violent. Si-a dus mana catre frunte si si-a sters picaturile de transpiratie care i se prelingeau pe fata. Si-a intors privirea catre fereastra din stanga lui observand lumina soarelui destul de slaba printre cladirile caselor de pe strada opusa. Si-a inchis ochii si a tras din nou aer in piept incercand sa il elibereze apoi cu toata greutatea care il apasa pe umeri. Nu mai avusese un cosmar de luni bune si crezuse ca scapase de ele, insa cumva, revenisera. Revizualiza in minte holurile lungi si intunecate pe care alergase de atatea ori, zecile de camere in care isi petrecuse atatea nopti, persoanele care il asteptau in fiecare camera privindu-l cu acei ochi reci, noptile geroase pe care le petrecuse pe strazi, ochii care il priveau cu lacrimi in ochi. Kim Taehyung isi revedea in minte copilaria simtindu-si din nou inima sfasiata de proprii lui demoni. De fiecare data cand avea cosmaruri incerca sa isi aduca aminte orice detaliu legat de viata pe care o traise pana la varsta de 6 ani, insa acele amintiri erau mult prea slabe pentru a distruge cosmarurile lui. Kim Taehyung nu avea amintiri frumoase din copilaria lui, insa pana la varsta de 6 ani traise o viata mai buna decat cea care urmase. Isi dorea sa se intoarca in acel an si sa refuze tot ce i s-a oferit.

 
   Kim Taehyung s-a ridicat din pat cu greutate si a coborat scarile din lemn aranjandu-si parul cu mainile pentru a nu-i intra in ochi. A intrat in baie si a pasit direct in cabina de dus fara sa arunce o singura privire in oglinda. Era constient deja de cercurile negre de sub ochii lui asa ca nu avea nevoie sa isi vada imaginea. Apa rece i-a spalat transpiratia de pe corp in timp ce el si-a tinut capul sprijinit de perete incercand sa lase apa sa ii spele si gandurile. Kim Taehyung stia ca urma sa aiba cateva zile negre din cauza acelor imagini care i se repetau in cap.

  Cand a terminat, Taehyung a iesit din baie si a urcat in camera pentru a se imbraca intr-o pereche de pantaloni largi si un hanorac cu gluga. Si-a incaltat adidasii si a coborat in bucatarie pentru a manca micul dejun inca fiind intr-o stare de soc.

~

   Lisa si-a deschis ochii si si-a intins mainile si picioarele pentru a-si dezamorti muschii. S-a ridicat din pat si s-a indreptat catre geamul din camera ei pentru a-l deschide. Avea nevoie de putin aer proaspat pentru a-si alunga starea de somnolenta si cum ea nu era o persoana sportiva care sa alerge dimineata, deschiderea geamului era tot ceea ce putea face.

   Lisa a scos capul pe geam privind soarele care incerca sa isi faca loc pe cer, apoi si-a aplecat privirea catre casele din cartierul ei. Instinctiv ea si-a intors capul catre casa lui realizand in timp ce o privea ca distanta pe care ea o parcursese era destul de mare. Lisa a zambit si si-a indreptat privirea catre telefonul ei care era asezat pe noptiera. Se astepta sa aiba cateva apeluri nepreluate, insa si-a amintit ca intelegerea cu parintii ei le interzicea sa o sune. Hana nu era inclusa in acea intelegere asa ca apelurile ei o bucurau pe Lisa si de obicei durau cateva ore.

   Lisa si-a indreptat din nou privirea catre casa in care mancase cu o zi in urma si a tras aer in piept. Nu se dusese acolo doar din cauza telefonului, putea trai fara el, insa ocazia de a vorbi cu el o determinase sa isi paraseasca locuinta fara sa se gandeasca la consecinte. In timp ce Lisa inca ii privea casa pierduta in ganduri, Kim Taheyung a iesit pe usa si si-a bagat in ureche o casca neagra pe care o folosea pentru a asculta microfoanele din casa fetei care il privea fara stirea lui. Fata si-a unit sprancenele cand a observat silueta neagra iesind din casa. El a inceput sa alerge in directia opusa ei intr-un ritm accelerat, dar privirea arzatoare a fetei l-a urmarit pana cand a disparut din campul ei vizual. De cand o interesa pe ea ce facea el?

~

   Kim Taehyung isi apasa picioarele pe pamantul alunecos incercand sa verse orice gram de nervozitate si stres pe care il avea in el. Alergase pana ajunsese la marginea cartierului unde gasise un parc sau o padure mica, nu era inca sigur in ce categorie sa includa multimea de copaci din jurul lui. Taehyung se bucura de linistea din jurul lui, fiindca isi putea analiza mai bine gandurile negre care ii impanzeau mintea. Cand muschii au inceput sa ii arda s-a oprit si si-a asezat mainile pe un copac respirand din ce in ce mai usor in timp ce isi relaxa corpul. Si-a inchis ochii si exact asa cum se asteptase, imaginile i s-au derulat in fata ochilor. Stia ca patea acest lucru fiindca se gandea prea mult la acel vis, insa nu putea sa nu o faca. Si-a strans mana intr-un pumn si a lovit copacul cat de tare a putut simtind scoarta taiandu-i pielea. Kim Taehyung era o persoana calma care isi stapanea emotiilie in fata altor oameni, insa in interiorul lui mocnea un foc gata sa fie aprins la orice abatere emotionala. In acel moment asasinul a simtit focul arzand mai puternic ca niciodata din cauza sentimentului patrunzator de ura pe care il simtea. Ura atat de multe lucruri si atat de multi oameni incat uneori se intreba de ce nu fusese pedepsit pentru acele sentimente. Ii ura pe cei care il obligasera sa ajunga asa, ura sangele, ura armele, ura tot ceea ce avea legatura cu viata lui. Orice om care ar fi auzit aceste lucruri s-ar fi intrebat de ce acceptase sa devina un asasin daca ura asa de mult aceste lucruri. Prietenii lui, cele sase persoane care ii fusesera alaturi, chiar il intrebasera de cateva ori de ce isi alesese acest drum. Kim Taehyung a inceput sa rada si a lovit din nou copacul cu pumnul lui. Daca ei ar fi stiut ca el nu avusese de ales asa cum avusesera ei, atunci nu l-ar fi intrebat de ce isi alesese acest drum. Insa ei nu stiau, pentru ca el, asa cum credeau si cei sase baieti, era un mister chiar si pentru ei. Taehyung se considera un mister chiar si pentru propria sa persoana, fiindca nu stia niciodata ce urma sa faca sau cand urma sa cedeze emotional. Faptul ca fusese obligat sa urmeze acest drum nu il deranja, insa pretul pe care trebuia sa il plateasca daca nu completa o misiune il distrugea.