Capitolul 22

293 67 4
                                    

Kim Taehyung l-a urmarit pe agent cu privirea pana cand acesta a reusit sa dispara printre copaci, apoi, cu trupul lipit de perete, s-a intors inapoi spre persoanele din spatele lui. Asasinul si-a inchis un ochi cand un junghi de durere i-a cuprins inima dandu-i de inteles ca pastilele pe care le luase nu isi mai faceau efectul, iar trupul lui urma sa cedeze in curand. Asasinul a tras aer in piept si si-a indreptat spatele, apoi si-a deschis buzele pentru a vorbi, insa tot ce a reusit sa scoata printre ele a fost o tuse dureroasa plina de stropi de sange. Baiatul a tras aer in piept cand a observat imaginea mainii sale invinetite si cu siguranta rupta, apoi si-a ridicat din nou privirea.

-Ten, Twelve, opriti-va.

Taehyung si-ar fi dorit sa le spuna mai multe, dar aceasi tuse incontrilabila l-a cuprins trimitandu-i alte valuri de durere prin inima. Asasinul si-a ridicat mana nevatamata la gura pentru a-si calma tusea, insa din nou, nu a putut. Cand aceasta s-a oprit, asasinul i-a privit pe cei doi din fata lui in ochi si a zambit.

-Ati crescut atat de mari. Twelve, erai atat de scunda incat imi ajungeai pana la cot. Ce s-a intamplat?

Chiar daca cei doi adolescenti din fata lui pareau gata sa il omoare, Taehyung stia ca nu o vor face. Twelve si Ten fusesera cei mai afectati de deciziile sale si probabil asteptau ca el sa le ofere explicatii,  ceea ce urma sa faca daca. Taehyung a petrecut alte cateva secunde privindu-i in ochi, apoi si-a lasat corpul sa cada pe podea surprinzandu-i pe cei doi adolescenti.

-Daca as fi stiut ca sunteti in viata nu v-as fi parasit si vreau sa stiti acest lucru. Proiectul din care am facut parte ne-a distrus si ne-a facut sa ne intoarcem unul impotriva celuilalt.

Ochii acum inchisi la culoare ai asasinului s-au indreptat catre baiatul din fata lui, iar cu o ultima privire plina de regret, Kim Taehyung si-a deschis buzele si le-a marturisit tot ceea ce s-a intamplat. Socul si-a facut aparitia pe fata tanarului care isi dorise atat de mult sa devina One fara sa stie prin ce era nevoita sa treaca o persoana pentru a ajunge in acel stadiu. Kim Taehyung si-a terminat discursul dupa cateva minute, nu pentru ca nu ar fi vrut sa zica mai multe, ci pentru ca ochii sai nu mai puteau ramane deschisi, iar inima sa bolnava de atat timp incepea sa cedeze. Asasinul observase de cateva saptamani semnele bolii sale agravandu-se, insa nu il putea ajuta nimic. Corpul sau dotat cu acele droguri stimulente era imun oricarui antibiotic asa ca tot ceea ce putea acum fostul asasin sa faca era sa astepte.

Si exact asta a facut, incecand sa isi mai tina cateva secunde ochii deschisi in spatele celor doua persoane care se indepartau de el si in fata altor doua care alergau spre usa larg deschisa din dreapta lui. Ochii asasinului s-au miscat lent spre cele doua siluete sperand in interiorul sau ca una dintre ele sa fie persoana pe care isi dorea sa o vada atat de mult, insa viata lui Kim Taehyung nu era o drama cliseica sau un serial romantic, asa ca, dezamagit, adolescentul si-a inchis ochii pentru prima oara in 17 ani simtind doar pace in interiorul sau, anxietatea, frica si durerea fiind pentru totdeauna uitate.

~

Tremura. Tot corpul ei tremura si se zbatea cu atat de multe spasme incat muschii incepusera sa o doara. Imaginile de pe ecranul din fata ei nu o ajutau, fiind de fapt cele care o adusesera in stadiul in care se afla. Tipete mute si suspine triste erau singurele lucruri pe care le putea auzi inafara voce groase de pe ecran care ii dadea din nou aceasi veste. Ultimele douazeci de zile fusesera un calvar pentru ea, iar singura persoana care ii fusese alaturi era prietena ei care, asa cum facuse si el, a parasit-o. Hana plecase in urma cu cateva ore inapoi in Tokyo rugand-o si pe adolescenta deprimata sa se intoarca acasa, insa Lisa refuzase sa paraseasca canapeaua pe care urma sa isi petreaca urmatoarele zile. Adolescenta nu l-a inteles niciodata, insa acum, in fata acelui ecran si a unei poze care infatisa un baiat zambitor, saten, cu ochii inchisi la culoare, Lisa simtea ca in sfarsit reusise sa il vada pe adevaratul Kim Taehyung. Un alt val de lacrimi a cuprins-o pe adolescenta in timp ce privea imaginile stiind ca aceia erau doar pixeli colorati.

Falsehood / / k.th.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum