Falsehood / / k.th.

Capitolul 14

Capitolele mele incep deja sa devina plictisitoare si putin cliseice. Sper totusi ca nu veti renunta sa cititi chiar daca nu va mai atrage actiunea atat de mult. Vor urma momente interesante in capitolele urmatoare. Va multumesc din suflet pentru parerile sincere si comentariile frumoase pe care mi le-ati lasat pe parcursul celor 13 capitole.

~

-Marcat! Baekhyun a tipat zambind odata ce bila de ping pong a intrat in paharul de pe masa. Adolescentii din jurul lui au inceput sa aplaude si sa tipe cand baiatul a fost declarat castigator. Langa el, Park Jimin zambea slab fiindca pierduse in fata lui.

-Presupun ca nu sunt atat de bun la jocurile de genul acesta. Taehyung si Jungkook au zambit cand prietenul lor s-a indepartat de masa in jurul careia se adunasera adolescentii.

-Ai pierdut intentionat, nu? Jimin si-a indreptat privirea spre prietenul lui si a zambit. Jungkook a inceput sa rada si si-a miscat incet capul in timp ce privirea sa se invartea prin camera.

-Victoria le ofera fericire oamenilor deci de ce sa nu il las sa castige?

Taehyung si-a privit prietenul in ochi si a zambit stiind ca aluzia era facuta asupra lui. Si-a ferit privirea si si-a scuturat capul, lucru care i-a facut pe cei doi adolescenti de langa el sa rada. Victoria fusese intotdeauna o mica obsesie a asasinului sau cel putin asa o considerau cei doi baieti din moment ce ei nu erau constienti de conditiile pe care el trebuia sa le indeplineasca pentru a se asigura ca vor ramane in siguranta.

-Hmm, Jimin, am o problema la motor. Vrei sa ma ajuti? Jungkook si-a indreptat privirea spre prietenul lui, apoi si-a miscat sprancenele spre fata care se indrepta catre ei. Jimin a zambit si a aprobat urmandu-l apoi pe baiat spre usa casei. Taehyung i-a urmarit cu ochii sai reci, iar Jimin a putut sa jure ca le multumea pentru ceea ce faceau. Asasinul chiar simtea nevoia sa poarte o discutie cu Lisa pentru a afla cum se simte, iar cand fata a ajuns in fata lui avand pe fata aceasi expresie rece, Taehyung a oftat stiind ca nu va fi deloc usor.

-Prietenii tai par a fi niste persoane dragute. Taehyung si-a indreptat peivirea spre usa pe care cei doi plecasera si a zambit. Jungkook si Jimin cu siguranta erau prieteni buni.

-Chiar sunt. Ei sunt singura mea famile. Lisa si-a aplecat privirea si si-a muscat buza odata ce vorbele asasinului si-au facut efectul asupra ei. Voia sa fie rece in preajma baiatului chiar daca stia ca facand acest lucru ii demonstra contrariul a ceea ce credea ea. Intamplarile noptii trecute o afectasera, insa nu atat de mult pe cat ar fi trebuit.

-Parintii tai?

-Nu am asa ceva. Am fost parasit cand eram mic.

Poate ca era gresit sa ii destainuie Lisei adevarul din spatele vietii lui. Poate era gresit ca ochii sai, antrenati sa nu arate sentimente niciodata, sa o priveasca pe fata cu o sclipire in ei care lui ii era interzisa. Poate era gresit ca adolescenta din fata lui sa aiba in ochi aceasi privire. Cu siguranta multe lucruri erau gresite, insa Kim Taehyung nu fusese niciodata egoist, iar pentru prima oara isi dorea sa isi lase viata in urma si sa se bucure de ceea ce avea in acel moment.

-Lisa, ai vrea sa mergi cu mine undeva?

~

Kira Han era cu siguranta o persoana inteligenta si puternica, iar din cauza acelui motiv femeia statea acum in fata sotului ei cu o privire dezaprobatoare in ochi.

-Nu ar fi trebuit sa il angajam de la bun inceput. Au trecut doar trei luni si Lisa a fost deja expusa unui atac din cauza lui, nu a noastra.

Poate ca vocea femeii era calma, insa expresia ei faciala si privirea pe care o avea in ochi erau departe de acel cuvant. Gin Han cunostea acea privire. Era privirea unei persoane care te putea distruge atat psihic, cat si fizic in doar cateva secunde. Era privirea unui asasin cu sange rece care traia intr-o lume plina de durere, fara caldura sau iubire. Acea privire era cea pe care Kira o afisa ori de cate ori Lisa, sursa ei de caldura si lumina, era pusa in pericol. Gin Han avea totusi o nelamurire legata de sotia lui.