Așteptarea unul altuia!

Capitolul 4

                                                                                          Edward

M-am trezit foarte devreme din cauza unui vis urît, care nu m-a lăsat să-mi continui somnul dulce. Am făcut o baie rece care m-a trezit foarte bine și mi-a dat forțe. Apoi, mi-am băut cafeaua rece afară, în spatele casei, la o masă unde de obicei tata fuma. E un loc frumos, dar nu pentru fumat. Și nici nu mi-am dat seama cum timpul a trecut și a trebuit în fugă să-mi iau geanta și să plec la colegiu. 

Am mers foarte repede, de aia nu am întîrziat. Azi e cea mai grea zi din toată săptămîna și chiar urăsc asta. Enorm. 

Lecțiile au fost plictisitoare și au trecut foarte greu. După ore, am ieșit din colegiu și am văzut o fată îmbrăcată foarte sexy. M-am apropiat și am început a vorbi cu ea. Deodata am văzut cine e și că e proastă. Nu i-am zis nimic, ci doar am plecat, fiind urmărit de ochii ei răi și suspicioși.

Apoi, am plecat la un bar și am început să beau. Habar nu am de ce m-am legat de o fată și cînd hop, prietenul ei îmi dă un pumn în față. Enervat, îl împing în masă cu toată puterea și îl trimit. Ăla ridicîndu-se, vine cu o viteză și începe a da cu picioarele în mine, pînă la oprit un bărbat.

Plin de sînge și cu o sticlă de alcool în mîină mă ridic și plec. Plec pe malul mării pentru a-i mărturisi ceea ce s-a întîmplat. 

Nici eu nu am înțeles ce-i cu mine, ce a fost cu mine. Deja nu mă mai controlez și simt cum nu mai fac față lucrurilor. Și viața asta de rahat, cînd îmi dă cîte una, cad complet fără a putea să mă ridic.

S-a lăsat întunericul. Mai era puțin și eu ajungeam dar vedeam o silueta frumoasă ce venea spre mine. Nu înțelegeam de e vis sau realitate. 

Apoi, nu știu cum și de ce văd acea siluetă că a luat-o la fugă, nu știu unde. Și oare de ce? Mintea mea a trimis-o? Stop!

E vis sau realitate? Dacă ar fi fost vis, nu ar fi fugit domnișoara, înseamnă că e realitate, dar nici așa nu înțeleg de ce a fugit.

Oh, capul meu degrabă o să explodeze. Amețesc de parcă tot se rotește în jurul meu. Și nu înțeleg nimic pînă ochii mi se închid iar eu cad complet jos.

(Dimineața)

Îmi simt capul ca o piatră enormă. Mă trezesc așa fără să înțeleg unde sunt, de ce , cum, ce-i cu mine. Și cînd mă ridic repede, capul a început să mi se învîrte. Și apoi, mi-am dat seama de tot. M-am pornit spre casă.  Am făcut o baie, mi-am revenit cît de puțin și am pornit la colegiu.

Iar acea siluetă nu-mi ieșea din cap.