Așteptarea unul altuia!

Capitolul 18

                       Edward

Păi, eram deja lângă casa ei și o asteptam să plecăm împreună la colegiu. Nu i-am scris penteu că vroiam sa-i fac o surpriza. Tocmai a ieșit din casă trantind ușa casei si părea foarte supărată.
-Heey! Bianca!
Ea s-a întors și mi-a aratat ca ne intalnim dupa ce trecem de casa ei.
Nu intelegeam ce s-a întâmplat dar am ascultat-o.

-Bună!
-Ce s-a întâmplat?
-Ti-am spus ca am părinții ciudați și lor le place când viața mea e condusa de ei, nu de mine. Ei niciodată nu m-au acceptat și cu atât mai mult nu țin cont de propria mea parere.
-Da, știu, dar ce are asta acum?!
-Nu înțelegi??? Ei vor sa ne despărțim.
Și a inceput sa-i curgă lacrimi pe obraji.

-Stop, asta e dorința lor, nu a noastra. Clar? Tu esti viata mea, draga mea, tu.
-Eu știu,  dar ei nu se vor lăsa așa ușor de noi.
-Vedem dupa ore ce facem, pentru ca daca mai stam aici cîteva minute întârziem la perechi.
-Okay.

Am plecat la Colegiu, dar toata ziua gandurile mele erau cu totul în altă direcție. Știam ce avea să fac. Știam.

După ore ne-am întâlnim și i-am spus planul meu.
-Tu serios? Cum să  fug de acasă? Eu niciodată nu am mai făcut asta. Daca fug, o sa îmi pară foarte rău dupa asta, sunt sigură. Nu le place cand fac totul invers.
-Stai linistită. Ei nu mă cunosc. Ei nu știu unde trăiesc. Stau acasa singur, deci e okay. Eu nu te întreb de vrei, ci iți  explix care e planul.
-Dar daca nu vreau?
-Nu vrei? Nu vrei să privim un film? Să  stam împreună fără  griji? Nu vrei să  te simți in siguranța?
-Vreau.
-Atunci, plecăm.

Am plecat la mine acasă, dar știam ca nu va fi totul așa de simplu. În schimb știam,  indiferent de orice, voi face totul pentru ea.