Așteptarea unul altuia!

Capitolul 17

                                   Bianca

 A doua zi după ore, am fost împreună toată ziua. Am avut cea mai frumoasă plimbare din viața mea.

-Hey, și dacă o să se întâmple ceva și o să mă lași?

-Tu ce glumești? Pentru nimic în lume. Tu ești ceea ce vrea inima mea, tu ești persoana de care am nevoie, nu am să fiu în stare să te las altcuiva, nicidecum, nu o să mai am viață fără tine, înțelegi?

-Hmm..

-Cee?

-Nimic, doar...oricum mă tem.

-De ce?

-De tot. 

-Ohh, scumpa mea, nu-ți fie frică. Indiferent de ce o să se întâmple, nu am de gând să te las.

L-am îmbrățișat strâns.

Era deja seară și El a decis să mă conducă până acasă. 

Tata era afară și fuma și ne-a văzut.

El m-a sărutat pe frunte și m-a îmbrățișat și nu m-ai țin minte dacă tata ne-a văzut.

Am intrat în casă și am plecat în camera mea. Peste vreo jumătate de oră, părinții mă cheamă în bucătărie. 

-Deci, când aveai de gând să ne spui că a aparut cineva în viața ta?

Ohhh, acuș o să se înceapă...

-Păi...nu știu.

-Ăsta e răspunsul tău? a întrebat mama cam supărată.

-Da.

-Nu, așa nu merge, fiico., zise tata.

Ohhh...

-Ce vreți să vă spun? Da, mă întâlnesc. Și ce? E teaba mea.

-Cum vorbești tu cu noi? a strigat mama la mine.

-Noi îți interzicem să te întâlnești.

-Voi nu puteți face asta.

-Ba chiar putem...și o facem și punct.

De asta și vorbeam...că mereu segăsesc persoane care vor să despartă pe cei care chiar se iubesc.

-Nu, nu am de gând să mă despart de El. Pentru nimic în lume.

Și plec. Am trântit ușa bucătăriei.

Am plecat la mine în cameră și am încuiat ușa.

Nu, nu se va întâmpla nimic. Tot va fi okay. Și am adormit așa cu gândurile la El.