Așteptarea unul altuia!

Capitolul 6

                                                                                        Edward

M-am trezit, m-am îmbrăcat, mi-am aprins țigara și am pornit la colegiu. Ajungînd prea devreme, stăteam pe scările colegiului, urmărind fetele frumoase.

Stînd așa, zăresc o fată cu ceva cunoscut. Mă holbam la ea și nu înțelegeam ce anume mi-era cunoscut. Ea văzînd că mă uit la ea, s-a cam mirat, nici nu știu. Se uita în general straniu. Apoi, a mers pur și simplu mai departe. Nu puteam deloc înțelege ce îmi era cunoscut la ea. Apoi, am plecat la ore.

Profesoara ne-a spus ce să facem și a plecat. Stăteam cu foaia albă și nici nu știam ce să fac. Mi-era lene. NU gîndeam deloc la lecție. Apoi, nu știu cum, îmi vine prin minte și strig în gura mare:

-Silueta ei!

Toți se uitau ciudat la mine, dar nu-mi păsa.

Am ieșit afară, stăteam și așteptam s-o văd iarăși.

Am așteptat-o mult, pînă într-un final a ieșit și a pornit-o cel mai probabil spre casă. Mergeam după ea, dar foarte atent pentru a nu mă zări. Apoi, am văzut cum 2 băieți se uitau dupa ea și într-un final, au pornit după ea. Mergeam și am văzut cum acei doi au ajuns-o și nu o lăsau în pace. Mă tot gîndeam ce să fac, și îmi dădeam seama bine că nu are cine o ajuta. Am pornit spre ei în grabă și ajungînd zic:

-Lăsați-o în pace sau o să vă pară rău...

Ei au început să se rîdă.

-Fugi, i-am zis...

Ascultîndu-mă, a fugit.

Pe unul l-am lovit, altul a fugit.

După, încă o vedeam pe ea cum fugea, straniu.

Și iată așa, am ajutat-o. Nu știu ce s-ar fi întîmplat dacă nu aș fi urmărit-o eu. Sigur că ceva i s-ar fi întîmplat. Îmi pare bine că am ajutat-o.

Și da, era Ea acea care a fugit atunci seara cînd eu fusesem beat.

Mi-e interesant dacă ea m-ar recunoaște.

Am plecat acasă și m-am așezat în fotoliu fumînd o țigară și scriind în jurnal.