Mentorul

Capitolul 2

INNA

-Am gasit bilete cu 30 de £ la "Her Majesty Theatre", ce zici, mergem in week-end-ul asta la "Phantom of the Opera"?

Imi intorc contrariata privirea spre Vicky, in timp ce vocea inalta a profesorului Layard, aflat la cativa metri in fata mea, imi atrage atentia ca ar fi cazul sa fiu atenta la conferinta. Imi ingustez ochii spre prietena mea, incercand sa o determin sa inceteze cu intrebarile.

"Norvegia se claseaza ca cea mai fericita tara, sarind trei locuri fata de anul trecut, inlocuind Danemarca, urmata apoi de Islanda si Finlanda... "

-Te cred si eu ca norvegienii sunt cei mai fericiti, o aud pe Vicky şuşotind din nou in dreapta mea, distragandu-mi atentia de la discurs.

Ii trag usor un cot in stomac prietenei mele, incercand sa fiu atenta in continuare la ceea ce se spunea in "Raportul Fericirea Mondiala".

"Studiul releva faptul ca oameni din roluri bine platite sunt mai fericiti, dar banii sunt doar o masura de predictie a fericirii".

-Bineinteles ca bogatasii sunt cei mai fericiti! Riposteaza sec Vicky in soapta, aranjandu-si buclele roscate razvratite.

-Tu chiar nu ai de gand sa incetezi? Mormai exasperata, intorcandu-ma spre ea. Or sa ne dea afara din sala, daca mai continui!

-Nu ar fi mare paguba daca ar face-o, m-am plictisit teribil! Inna, nu cred ca este nevoie de un afurisit de studiu ca sa ne dam seama ca popoarele nordice sunt printre cele mai fericite. Sau ca fericirea creste exponential cu suma detinuta in cont. Ce naiba, n-oi fi eu un afurisit de expert economic, dar atata lucru stiu si eu!

-Vicky, inceteaza!

Arunc stanjenita o privire prin sala si incerc sa ma fac mica in scaun in timp ce observ mai multe perechi de ochi fixandu-ne dezaprobator, printre care si cea a lui Matt, aflat in al doilea rand din dreapta.

-Dar ce am facut? Doar mi-am expus punctul de vedere, nu pentru asta suntem aici?

"Este timpul sa construim increderea sociala si un stil de viata sanatos, nu arme sau ziduri. Sa ne tinem liderii nostri la acest fapt!"

Indemnul din incheierea discursului profesorului Layard este intampinat cu aplauze furtunoase. Ma ridic in picioare, aplaudand entuziasmata, in timp ce Vicky face un gest teatral de usurare ca tortura s-a terminat.

-Crezi ca poti sa mai astepti cateva minute sa ii cer profesorului un autograf?

-Spune-mi ca glumesti! Ofteaza Vicky, in timp ce imi scot din rucsac cartea:" Lectii de la o noua stiinta".

Ignor remarca exagerata a roscatei si ma indrept spre catedra unde profesorul Richard Layard poarta o discutie animata cu mai multi studenti. Ma alatur grupului si astept ca profesorul sa termine de vorbit inainte de a-i cere un autograf.

-Parca ai fi primit un autograf de la Mick Jagger, nu de la un batran aproape senil!

Incerc din rasputeri ca entuziasmul sa nu-mi fie afectat de remarca rautacioasa a lui Vicky si continui sa zambesc in timp ce mai arunc o ultima privire asupra autografului, inainte de a pune cartea in rucsac.

-Vicky, batranelul asta senil, cum ii spui tu, este un tip foarte inteligent, care merita respectat. In plus, mai are si un titlu nobiliar-este baron, iar pentru intreaga sa activitate in sectorul economic, eu cred ca merita respectul nostru.

-Zau, daca te inteleg, ofteaza roscata, incercand sa-si aranjeze fara prea mare succes masa de bucle. Sincer, mi s-ar fi parut de inteles ca ieri sa-i ceri un autograf lui Gabriel Fernandez. Si el a publicat o lucrare, daca nu stiai, impreuna cu Julia Black, directoarea noastra.