Mentorul

Capitolul 1

GABRIEL

Ce simt acum in clipa in care privesc la marmura rece in fata careia asez a nu stiu cata oara florile pe care ii placea atat de mult sa le primeasca? Mânie, revolta, ură, dar mai ales dorinta de razbunare.

Degetele de la mana dreapta mangaie absente scrisul peste care timpul si intemperiile si-au spus cuvantul, in timp ce inima mea intareste vechiul legamant: curând mamă...am sa te razbun curând!

-Domnule Fernandez?

Imi dreg glasul si ma intorc spre Jack, ai carui pasi se opresc la o lungime de brat de mine.

-Da Jack, acum putem pleca, stiu ca suntem intr-o oarecare intarziere.

-Nu din cauza aceasta am indraznit sa va deranjez. M-a sunat Rachel, a incercat sa va sune initial pe dumneavoastra dar aveati telefonul inchis.

-A intervenit ceva urgent?

Caut nerabdator un indiciu pe fata lui Jack care sa ma ajute sa realizez ce se petrece.

-Rachel a trebuit sa plece, nu se simtea prea bine. L-a sunat pe David si a venit sa o ia sa o duca la spital. In starea ei, va dati seama...

-Da, fara indoiala ar trebui sa nu mai petreaca atatea ore in fata calculatorului si sa-si ia concediu. Daca pana acum nu a vrut sa ma asculte, acum nici nu vreau sa aud altceva!

Imi deschid telefonul , apoi o apelez pe Rachel in timp ce ies din Cimitirul Highgate. Rasuflu usurat cand Rachel imi spune ca a ajuns la spital si ca se simte mai bine. O anunt scurt ca ii impun sa se odihneasca si ca nu concep sa mai vina nici macar o afurisita de zi la lucru pana cand nu naste. Ii reduc la tacere protestele vehemente, asigurand-o ca in lipsa ei lucrurile vor merge struna.

-Nu vreau sa raman in concediu si sa va las asa...intelegeti? Nu am format inca pe nimeni sa se ocupe de-

-Se va ocupa Monica, de la Standard. Abygail este foarte entuziasmata de activitatea ei si este convinsa ca se va acomoda cu stilul si doleantele mele.

-Monica? Domnule Fernandez, nu sunt convinsa ca ea este persoana care-

-Nu-ti mai face griji! O intrerup, incercand sa nu o mai incarc cu situatia incerta de la Global Advertising.

Intarziasem cautarea unei inlocuitoare pentru Rachel deoarece ma obisnuisem cu stilul ei si aveam impresia ca nu voi mai gasi o alta persoana la fel de capabila si profesionala ca ea.

-Imi pare rau sa va las asa...descoperit, mai ales ca astazi era o zi incarcata. Sper ca nu ati uitat ca de astazi vor veni in practica cei 3 studenti de la L.S.E. Ah...si mai este si sedinta de la ora 14.00, si bineinteles dead-line-ul pentru raspunsul pe care trebuie sa-l dati celor de la-

-Rachel, opreste-te! Nu am uitat nimic! Ma stii doar, am totul sub control!

Nu ii mai dau ocazia lui Rachel sa isi faca griji si dupa ce schimb cateva vorbe la telefon cu David , sotul ei, ma urc pe scaunul din dreapta, langa Jack si-i fac semn sa pornim.

In cele 43 de minute, cat a durat drumul spre The Monument Street, am incercat sa ma adun si sa nu ma mai gandesc ca in aceasta zi mama ar fi trebuit sa implineasca 58 de ani.

Jack ramane tacut tot drumul, respectandu-mi parca cerinta nerostita de a nu fi deranjat.

Astept ca Jack sa parcheze masina intr-unul din locurile de parcare din nivelele inferioare de la Global Advertising, iar in timp ce el face asta imi verific agenda electronica. Cand cobor din masina, o apelez pe Abygail, directoarea mea de Resurse Umane, sperand sa castig cateva minute in plus.