Mentorul

Capitolul 5

GABRIEL

Cum reacționezi atunci când îți dorești cu tot dinadinsul să obții ceva?
Simplu: dai totul și te asiguri că lucrurile decurg in favoarea ta.

În acest fel am procedat până acum: când mi-am dorit un lucru, am făcut tot ce a fost necesar ca sa il obțin.

-Domnule Fernandez, iertati-ma că va întrerup, dar am o curiozitate: de când va începe parteneriatul nostru?

Îmi întorc privirea spre Inna care mă privea curioasa in timp ce închidea cu mana stângă agenda in care își notase astăzi discursul pe care i-l dictasem. După ce am petrecut ieri seara aproape o ora in compania ei, iata-ne astăzi, intr-o zi de vineri, închiși în birou și încercând să pretindem că totul este absolut simplu și normal intre noi.

-Parteneriatul nostru? I-o întorc zâmbind.

-Stiti prea bine la ce mă refer, mă contrazice încruntată, asezandu-si o șuviță blonda după ureche. Voiam să vă întreb de când voi incepe sa lucrez pentru dumneavoastră?

-De astăzi!as fi vrut sa-i răspund. În schimb, mi-am stăpânit entuziasmul și am murmurat un absent: "de săptămâna viitoare". De ce mă întrebi domnișoara Stepanov? Te-ai răzgândit sau cumva ai alte planuri?

Îi cercetez cu minuțiozitate chipul în ideea că poate voi găsi un răspuns.

Inna Stepanov mă fixează cu ochii ei curioși, de un albastru captivant și îmi dăruiește un zâmbet slab, înainte de a-mi răspunde:

-Voiam doar sa știu cum sa- mi planific programul.

Mi-am închis ecranul laptop-ului și m-am trezit intreband-o dintr-o dată:

-Ce ai zice daca te-as invita sa luam prânzul, domnisoara Stepanov? Astăzi am fost mult prea prins în activități ca să reușesc să mănânc ceva.

-Multumesc, domnule Fernandez, dar-

Nu am așteptat să îi ascult refuzul până la capăt și m-am ridicat în picioare, apropiindu-ma de fotoliul in care stătea și întinzând mâna dreaptă:

-Nu accept un refuz, domnișoara Stepanov, sunt de-a dreptul înfometat și devin și mai irascibil și greu de suportat. Cred că este în interesul amândurora să ne plimbăm puțin, promit să revenim curând!

Inna pare prinsă între dorința de a-mi dărui un refuz vehement și aceea de a accepta. Îi "ușurez" situația inchizandu-i ecranul laptop-ului și aplecandu-mi mana dreaptă astfel încât palma ei sa se așeze în a mea in timp ce avea să se ridice.

-Daca promiteți că nu întârziem mult...

Mă trezesc zâmbind in timp ce Inna capitulează in fața propunerii mele. Când ajungem la lifturi, simt un val de neliniște din partea viitoarei mele asistente.

-Poate că ar fi indicat să o anunț pe Vicky că am plecat, in caz că mă caută.

-Dupa cum ai observat, prietena ta nu era în biroul Monicai, prin urmare, mă îndoiesc că îți va sesiza lipsa prea curând. Probabil este undeva prin apropiere, la sală de mese sau pe terasa. Sunt convins că prietena ta este cat se poate de in regula. În plus, Monica știe că am ieșit împreună, așa că o va anunța.

-Da, probabil aveți dreptate.

Am zâmbit. Era una din putinele dați în care Inna îmi aproba observațiile. Ne-am urcat în lift, surprins oarecum sa constat că celelalte persoane care așteptau în preajma lifturilor au preferat să nu folosească același lift cu noi.

-Interesanta zi, o aud pe Inna comentând, in timp ce se sprijinea cu mana dreaptă de bara de otel de pe laterala liftului.

Am zâmbit amuzat, convins că nu se simțea în elementul ei, închisă singura cu mine.