Mentorul

Capitolul 6

Inna P.O.V.
Mă simțeam încolțită. Nu doar din cauza apropierii lui, ci mai ales din cauza felului în care totul părea parcă să conspire împotriva mea. Tonul jos al cuvintelor sale mi-a trimis frisoane prin tot corpul, iar eu mă simțeam incapabilă să reușesc să leg doua cuvinte coerente in timp ce parfumul lui parcă îmi anestezia simțurile.

Teamă. Adrenalină. Plăcere. Se îmbinau toate înăuntrul meu , când, copleșită de ceea ce tocmai mi-a rostit, mi-am sprijinit capul pe umărul lui drept.

Mintea îmi era asaltata de zeci de semnale de avertizare, in timp ce mâna lui mi-a eliberat încheietura doar pentru a mă trage mai aproape și a se odihni pe mijlocul meu. Mi se părea normal sa fie acolo, în aceeași măsură în care mi se părea greșit. Niciodată , până în acest moment, nu am simțit tensiunea atât de palpabilă. În mine se dădea o lupta crâncenă încercând să mă decid daca sa mă îndepărtez sau să rămân consolata de aceste brațe .Brațe puternice care, paradoxal, îmi dădeau senzația de siguranță prin felul în care mă înlănțuiseră parcă în interiorul lor. Părea că nimic nu ar putea să ajungă la mine.

Îi simțeam respirația agitata și am zâmbit mulțumită de faptul că nici el nu era imun la ceea ce se petrecea. Contrariată, mi-am sprijinit palma stângă pe pieptul lui, asezand-o pe cămașa neagra, de parcă aș fi vrut sa testez finețea materialului. Mâinile lui Gabriel s-au strâns și mai mult în jurul meu.

Ce faci? Mi se strecoară în gând alarmant in minte.

Rostesc primele cuvinte pe care gura mea amorțită este capabila sa le articuleze, încercând să preiau controlul asupra a ceea ce se intampla de fapt:

-Domnule Fernandez...

Cuvintele păreau străine. Nu același lucru puteam spune despre îmbrățișarea bărbatului care continua să mă țină în brațe de parcă avea tot dreptul din lume sa o facă. Ar fi trebuit sa nu-i permit asemenea îndrăzneala. Ar fi trebuit să nu-l las să-mi arate cat de reconfortanta și totodată alarmanta poate fi îmbrățișarea lui. Ar fi trebuit sa nu-i arat cat sunt de afectată. Poate că aș fi reușit asta daca nu as fi simțit că și el este la fel de afectat și contrariat de ceea ce se întâmplă.

Aveam zeci de motive să mă îndepărtez și să-i spun că nu este in regula ceea ce se întâmplă și nici macar unul că să rămân acolo  și sa ma las purtata de val.

Nu fii bleaga Inna! Îmi tot repetam, in incercarea de a-mi reveni rapid în simțiri. Mi-am ridicat palma stângă de pe pieptul lui și m-am tras câțiva centimetri în spate, încercând să-i dau de înțeles că vreau să mă eliberez din îmbrățișarea lui. Stânjenită, am ridicat privirea când am observat că Gabriel nu părea a avea nici o intenție în a-și desface mâinile din jurul meu.

Ar fi trebuit să nu mă las afectată de felul în care ochii lui căprui mă priveau. Mai bine zis, privirea lui nu transmitea nimic bun pentru mine. Pleoapele lui s-au aplecat, iar eu mi-am simțit dintr-o dată  buzele uscate supuse unui adevărat asediu. Nici macar nu mă atingea, dar privirea lui mă făcea să-mi imaginez multe. Buzele acelea ispititoare luandu-le în stăpânire pe ale mele...Barba mangaindu-mi și gadilandu-mi pielea fetei, in timp ce mi-aș fi fixat mâinile în parul lui ondulat.

Privirea lui Gabriel mă făcea să-mi imaginez multe și era în mod evident o invitație la păcat.

-Vino aici! Nu eram sigura daca urechile mele chiar au auzit aceste cuvinte, dar eram convinsă că buzele lui s-au mișcat și au rostit acest îndemn care mi se părea nepotrivit, în aceeași măsură în care îl simțeam perfect viabil.

Inna, nu-ti pierde capul! Fii ferma, explica-i că ești complet imuna la farmecele și la invitația buzelor lui...Că ai prefera sa fii oriunde altundeva decât în apropierea sa..