Mentorul

Capitolul 3

GABRIEL

Imi puteam da seama cu usurinta ca Inna Stepanov era emotionata. Asezata de cealalta parte,  pe fotoliul din stanga biroului meu, isi tinea ambele brate incrucisate la piept, temandu-se parca de ceea ce avea sa urmeze.

-Cati ani ai, domnisoara Stepanov?

Sprancenele ei satene s-au ridicat intrebator si am observat surprinderea traversandu-i pret de cateva clipe chipul tensionat.

-20, in vara aceasta voi implini 21. Pot sa stiu de ce sunteti interesat de varsta mea?

-Am sa fiu sincer cu tine, domnisoara Stepanov: nu arati ca o tanara de 20 de ani! Infatisarea, machiajul, stilul vestimentar pe care l-ai adoptat nu se potrivesc varstei tale. Daca te-as intalni intamplator pe strada, ti-as da in jur de 26, 27 de ani. Bineinteles, vorbim acum ipotetic.

-Poate o sa va surprinda, dar eu o sa iau aceasta remarca drept una pozitiva. Si, tot ipotetic vorbind, ar fi suprarealist sa ma intalniti sau mai bine zis sa ma observati undeva pe strada.

-Mi-e teama ca nu te inteleg, domnisoara Stepanov!

-Nu cred ca ati fi tentat sa observati femei ca mine, domnule Fernandez. Vedeti dumneavoastra, ne invartim in cercuri diferite.

-Poate ca ai dreptate, domnisoara Stepanov. Cine stie daca mi-ai fi atras atentia daca te-as fi intalnit intamplator. Important este insa faptul ca in momentul de fata te afli sub tutela mea, timp de o luna, iar asta ne readuce la aspectele pe care vreau sa le discutam.

-Va ascult!

Eram constient ca poate era cazul sa menajez oarecum sentimentele domnisoarei Stepanov, dar nu imi statea in caracter sa o iau pe ocolisuri.
Mi-am asezat palmele pe birou, studiind atent reactiile Innei care ma fixa cu o privire rece. Bun, exact ceea ce aveam nevoie ca sa continui.

-Asa cum spuneam mai devreme, vreau sa te ajut sa evoluezi-

-De ce?

Intrebarea ei ma ia oarecum prin surprindere.

-Pentru ca vad potential in tine, in primul rand.

Observ cum umerii ei se relaxeaza, iar colturile buzelor se arcuiesc intr-un zambet.

-Nu inteleg ce gasesti amuzant, domnisoara Stepanov!

-Iertati-mi iesirea, domnule Fernandez. Doar ca nu sunteti primul care are tendinta sa se ocupe de mine ca si cum as fi un afurisit de caz social!

Eram pentru a doua oara luat prin surprindere. Ce mama naibii se intampla cu fata asta? Nu putea intelege ca eram interesat doar sa o ajut?!

-Domnisoara Stepanov, observ ca ai tendinta sa te pripesti si sa tragi concluzii eronate. Nu inteleg ce anume te-a determinat sa crezi ca te-as considera un caz social, dar te asigur ca intentiile mele nu au la baza asemenea motive.

-Dar despre ce este vorba atunci? Imi cer scuze daca va par impertinenta, dar nu am nevoie de mila nimanui, cu atat mai putin de a dumneavoastra!

M-am ridicat in picioare, simtind cum privirea si vorbele taioase ale Innei Stepanov ma faceau sa-mi ies din calmul cu care ma mandream atat de tare.

M-am asezat la un metru in fata scaunului ei si am privit-o drept in ochii albastri, care acum ma priveau de parca as fi fost vreun balaur cu sapte capete.

-Cand vad potential in cineva, imi este greu sa ma abtin si sa stau deoparte. Poate nu ma crezi, dar la randul meu, am avut norocul sa fiu ajutat de oameni care au vazut ceva in mine. Sunt cateva persoane carora le datorez ascensiunea mea de pana acum. Pe una dintre ele o cunosti- Julia Black a fost pentru mine mai mult decat un mentor, a fost un exemplu, dar si o persoana care s-a priceput de minune sa imi ofere sfaturi la momentul potrivit.