Mentorul

Capitolul 8

Inna P.O.V.

Știam că nu ar fi trebuit să las lucrurile să-mi scape de sub control și totuși am făcut-o! Și nu doar atât, dar exploatam la maxim fiecare atingere,chemare, provocare, primită din partea  gurii si a mâinilor lui.

Știam că trebuia să pun capăt nebuniei, dar nu puteam sau mai bine zis, nu doream sa fac asta! Imi plăcea felul în care buzele lui le tachinau pe ale mele, cum mă ținea strâns lipită de el, facandu-ma să mă simt deopotrivă în primejdie cât și în siguranță. Îmi dădea senzația că era dispus să ofere totul, dar și sa-mi spulbere echilibrul in același timp.

Buzele mele au răspuns chemărilor lui insistente. S-au lăsat învăluite de mângâierea ademenitoare a limbii lui. Am răspuns pasiunii sale cu pasiune, iar când totul părea a scăpa de sub control, Gabriel a reușit cumva să încetinească ritmul.  Pasiunea năvalnică s-a transformat în tandrețe.

Sărutările lui, au început ca o furtuna care era pregătită să se dezlănțuie, pentru ca mai apoi să sfârșească cu promisiunea unui amurg însorit. Am conștientizat târziu că nu ne mai sărutăm, dar rămăsesem încă în brațele sale, cu fața ascunsă în scobitura gatului sau și cu mâinile agățate in părul lui. Îi ascultam bătăile inimii și am zâmbit conștientă că și el fusese la fel de zguduit ca și mine de ceea ce se petrecuse intre noi.

Niciunul nu părea dispus să spulbere liniștea care se așternuse intre noi, o liniște pe care nu o mai experimentasem până acum.

-Cred că a încetat ploaia..., mă pomenesc mormăind, atunci când Gabriel mă îndepărteaza la câțiva centimetri de el  și mă fixează cu o privire tulburătoare.

Pentru că nu oferea nici un ajutor încercării mele patetice de a spune ceva, încerc să rup contactul vizual si-mi caut din priviri rucsacul, habar nu mai aveam unde îl lăsasem.

Gabriel mă surprinde cuprinzandu-mi bărbia cu ambele mâini, iar stomacul meu se zvârcolește din cauza emoțiilor stârnite cu fiecare atingere și privire a lui. În mine se naște o contradicție , mânată de nevoia de a mă apropia de el, de a mă hrăni cu pasiunea și energia lui , pentru ca, totodată, gândul că aș putea părea slabă în fața lui, că aș fi vulnerabilă in fața viitoarelor lui intenții mă face să mă crispez toată. Ceea ce se întâmplase cu Dima trebuia clar să mă determine să nu mai fac aceeași greșeală.

-Iarta-ma, dar cred că ar fi mai bine sa plec, reușesc să spun cu greutate.

Îi simțeam respirația precipitată, puteam simți clar cat era de excitat, eram conștientă că eram într-un mare pericol să-mi pierd capul și sa cedez tentației. Cu Gabriel, totul avansa mult prea repede și eram in pericol să mă las "înghițită" de valul de pasiune și de dorința stârnită cu atât de multă ușurință, prin fiecare privire arzătoare sau mângâiere a lui. Mintea mea încețoșată îmi trăgea clar un semnal de alarma. Pentru binele meu, trebuia să plec de acolo.

-Recunosc că și eu am rămas uluit, îmi mărturisește , fixandu-si minunații ochi căprui intr-ai mei. Nu credeam că îmi va fi atât de greu să mă controlez. As fi vrut să o luam ușor...ți-am promis că o s-o luam ușor...însă cu tine nu este atât de simplu Inna! Presupun că nu o să mai fii tentata sa joci prea curând alt joc de șah cu mine!

-Si nici n-am să mai accept vreo invitație de a-ti vedea apartamentul...Sau in special biblioteca...îi răspund zâmbind, ușurată să constat că și el era la fel de surprins si marcat ca și mine de cele întâmplate.

-Ar fi o mare pierdere pentru  biblioteca mea, sunt atâtea cărți care așteaptă să fie citite! De apartamentul meu, ce sa mai zic? Cine altcineva ar putea aduce atâta energie pozitivă? Inna, cred că ar trebui sa te arăți  rezonabilă, macar din aceste motive!