Visul înainte de lumină

Copila neînțeleasă

-Ce mai vrei sa ti fac?(mama)
-Nu ai ce...nimeni n are ce...
-Ai deja 12 ani si tu tot continui cu același comportament ca acum 2 ani,te am dus peste tot,tu chiar vrei sa ma înnebunești de tot?(furioasa)
Adelaide pleaca din camera sa trantindu i usa mamei sale in nas.
-Nu am terminat cu tine domnișoară.
-Lasa-ma ,ma duc afară.
-Nu pleci nicăieri.
-De ce?
-Uiteasa ca nu vreau eu.
-Te urasc!..
-A da? Uite pana la sfârșitul zilei o sa stai în camera ta.
Syeira o împinge pe Adelaide la ea in cameră si încuie usa.
-Nu,nu mi poți face asta.(începând sa plângă)..MAMAAAAA!!!!
-Acolo sa stai.
Într-un final după ce se calmează,se pune in pat si adoarme.
-Am nevoie de tine.
-Aproape ca nu te mai vezi,ai ajuns o umbra.!
-Chiar am nevoie de tine acum.
-Dar...
-Nu,o sa dispar,trebuie sa vii la mine si cat mai repede.
-Crezi ca sunt în stare?
-Da,ce mai aștepți?Tu nu vezi ca si ai tai te considera nebuna?Chiar vrei sa fii certata si pedepsita mereu?Chiar nu vrei sa fii cu mine?(intrând într-o criza ușoară de nervi)
-Of...nici eu nu mai stiu ce vreau.
-Termenul e pana al 18 ani.
-18 ani??!!
-Altfel o sa dispar de tot.
-Nu vreau asta..tu esti singurul care imi mai este alături.
Fata se trezește ,reușește sa sparga geamul ferestrei si evadează. Mama intra brusc la ea in cameră si o vede alergând afara.
-Ce tot faci?
-Plec.
Mama sare si ea după fată reușind s o prindă.
-Pleci hă?
-Lasă-mă mamă.
-De ce esti asa de încăpățanata?
-Vreau sa fiu libera...vreau sa fiu eu.
-Ce vrei sa spui?
-N are rost sa ti zic,oricum nu m ai înțelege.
Mama nervoasa o ia si intra in casă:
-De acum nu mai ai ce cauta afară.
-Dar mamă?!
-Nu.M am săturat pana peste cap de atitudinea ta.
Adelaide se duce la baie spărgând oglinda:
-Ce ai făcut copil tampit?Ah..stii ceva? Lasa , e ghinionul tau nu al meu.
Mama iese liniștită din baie si se duce lângă sotul ei in pat:
-Ce o sa ne facem cu ea?Daca atunci cand o sa mai crească o sa fuga si n o sa mai auzim de ea?
-Stai liniștită,n ar fii in stare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dupa o lună fetița sa hotărăște sa se ascundă o perioada in pivniță. Părinții ei o cauta peste tot timp de 3 zile si tot nu o gasesc.
-Unde poate fi?(mama cu ochii înlăcrimați)
-Habar n am...
-Of...sper sa fie bine.

In cele din urma dupa lunga căutare de inca 5 zile ,tatăl o gaseste:
-Ce cauți aici?
-Lasă-mă.
-Hai in casa,arati oribil.
-Nu.
-Jur ca nici eu si nici mama ta nu te intelem.
-Nici nu aveți nevoie,am deja pe cineva care ma intelege,n am nevoie de voi.
Tatal in cele din urma pleaca:
-Deci?
-Deci ce?
-Ai mai căutat-o?Ai găsit-o?
-Nu...
-Oare unde mi este copila?!

Mai trece inca o săptămână si fetita se prezintă in cele din urma in casa.
-Unde ai fost?Ne am facut griji.!
-Aha
Adelaide deschide frigiderul,ia toata cutia de înghețată si se duce la ea in cameră începând sa vorbească singura ca o nebuna:
-Ce ma fac?Oare e bine ca am venit iar aici? Off...chiar nu știu ce o sa ma fac.
La scurt timp adoarme:
-Ce ai patit Adelaide?(îngrijorat)
-Nu stiu ce sa fac..vreau sa fiu cu tine ...dar vreau sa fiu si cu ai mei.
-Serios?Tu nu vezi ce ti fac?Cat te face sa suferi?
-Da,dar...nu stiu.
-Daca vrei cu adevărat sa vii la mine asa o sa faci,acum gata,nu mai plânge.
-Crezi ca e usor?
-Nu dar o sa fie bine...sper.
-Nu stiu cum e pentru tine ,dar pentru mine e foarte greu.
-Te înțeleg, e o decizie dificila,dar daca o sa ti asculți inima o sa fie bineee...trebuie sa ai încredere în mine.
-Daca asa zici tu...
-Calmează-te si ascultă-mă.!
-Bine..gata...te ascult.
-Asa.
-Mda...
In dimineața următoare Adelaide se duce la mama sa:
-Vreau se te întreb ceva.
-Da? Ce este?(curioasă)
-Visele pot deveni in realitate?
-Depinde...uneori da,alteori nu.De ce?
-Mnu..doar am întrebat,atat.
-Ok,sper sa nu fie de rau.
-Nu mamă,stai liniștită.
-Hei fetele, ce faceți?
-Stam de vorba.
-E de bine?
-Da,dragule ,e totul bine...deocamdată.
-Mamă (aruncandu i o privire nervoasa)
-Ce eee?
-Incep sa ma enervez iar si nu i de bine.
-Gata.
-In sfârșit.
Adelaide se duce la ea in cameră de unde primește un mesaj de la Oriana :
-"Hei,ce faci? Nu ne am mai văzut de mult timp,hai pe afara."
Cand mama nu e atenta,Adelaide reușește sa iasa din casa si petrece restul zilei cu prietena ei , povestindu i tot despre ceea ce i se întâmplase pana in momentul de față.
-Wow..(uimita)Eu cred ca as fii înnebunit de tot.
-Dar eu ce?Am înnebunit?
-Nu draga mea,dar ai devenit mai ciudata,nu stiu...te ai schimbat.
-Ciudata?
-Mda...
-Chiar asa de mult m am schimbat?
-Nu,dar înainte erai fericita.
-Da...legat de asta..
-Ce este?
-Eram fericită doar atunci cand il visam pe Kristof..bine..pe vremea când ma alinta si imi spunea mute lucruri dragute...(intristandu se)
-Nu ,gata nu te mai întrista,hai sa mergem sa ne plimbam.
-E cam târziu si sigur mama si a dat seama ca lipsesc,trebuie sa plec,ma bucur mult ca am apucat sa vorbesc si eu puțin cu cea mai buna prietena a mea din toată lumea.
-Aww
Se iau in brațe si fiecare pleaca spre casa.
-Unde ai fost atata timp?
-Am fost cu Oriana.
-Parca ti am zis ca n ai ce cauta afară.
-Da m am săturat.
-Ti o ceri singura.
-Serios mamă?
-Foarte.
-Bine (se duce in cameră si isi încuie usa)
-Da chiar ma bucur,acolo sa stai.
-BINEEEE!!.