Visul înainte de lumină

Ma urmărește

Il simt,chiar dacă nu l vad parca e cu mine,cand merg cand scriu sau citesc sau ma imbrac,e mereu cu mine,nu înțeleg,de cand am facut 18 ani nu l am mai visat si nici nu si a mai facut prezenta in viata mea,uh..sper ca asta e doar in capul meu,doar mi se pare,trebuie sa uit de el,dar nu pot,parca subconștientul meu se joaca cu mine.
-"Hei scumpetea mea"
-Bună iubire.
-"Pot sa vin la tine?"
-Da.
-"Bine,ajung în 5 minute. "
-Ok.
Cand intra ma ia in brate si in spatele lui vad o umbra ciudată care mi face cu mana,ma sperii si ma bag cu capul sub al lui.
-Ce ai patit puiule?
-Mi s a părut ca l am văzut.
-Pe cine?
-Kristof.
-Nu se poate,stii bine ca a dispărut.
-N as crede asta.
Dupa 15 minute se duce la baie si vine la mine putin speriat.
-Esti cam speriat,ce ai?
-L am văzut, s a uitat furios la mine si a dispărut.
-Cum adica?Te rog sa mi spui ca glumești.
-Imi pare rau dar nu.Trebuie sa ti zic ceva.
-Nu ma îngrijora.
-Acum ceva timp,exact în seara cand tu nu l ai mai visat,a apărut la mine si mi a spus sa te las in pace daca nu o sa se razbune.
-Nu se poate.
-Nuu,te rog sa nu mai plangi.
-Cum sa nu mai plang?Trebuia sa ma lasi sa mor.
-Gata,liniștește-te,o sa fiu mereu alături de tine.
-Ma bucur sa aud asta.
-Ma bucur cand zâmbești.
-Ahh vrăjitorule.
Se uita cam pervers la mine,uff mai bine nu i mai ziceam asa,ma întreb ce are de gand.

Ma apuca usor de picioare si mi le pune peste ale lui,ii zâmbesc și il las sa si faca mendrele.Ne apropiem din ce in ce mai tare si "ma trezesc "stand pe el,ahh ce abdomen bine făcut si tare are.Isi pune mâinile pe spatele meu si ma împinge cat mai tare in el pana cand sanii mi se turtesc de abdomenul lui perfect.Ne rostogolim de cateva ori prin pat pana cand el ajunge deasupra mea.Isi pune mâinile peste mine ca un "blocaj " astfel încât sa nu pot scăpa si incepe sa ma muste usor de gat .Il las sa ma dezbrace pana ajunge la lenjerie dupa care il opresc.
-Hai lasă-mă.
-Nu vreau.
-De ce?Ti e frică?
-Da,putin.
-O sa te aștept cat va fi nevoie.
Dupa ce se mai iubesc putin ,Adelaide se duce la baie si cand se uita în oglinda il vede pe Kristof plângând.
-Nu pot sa cred ca mi ai facut asta,mi ai promis ceva si m ai lăsat baltă.
-O sa vin la tine.
-Nu te mai cred.
-Iti promit iar.
-Asta e o glumă ca tine.
-Ce ai zis?Bun,atunci pleaca.
-Bine,pa.
Uh,ce bine ca am scăpat de el,poate nu l mai mai vad vreodată,ma duc înapoi la Blake si nu-i spun nimic.

Cei doi mai vorbesc putin,iar fata adoarme cu capul pe pieptul lui.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trece mult timp fara a il mai auzi sau vedea pe Kristof.In cele din urma cei doi isi continua viata liniștiti si fericiți împreună.