Visul înainte de lumină

Wow inca 2 ani...

Tânăra si frumoasa Adelaide a ajuns la vârsta de 16 ani.
In acea dimineață Adelaide s a trezit plina de energie.
-La mulți ani,Adelaide.!
-Mulțumesc amândurora.
-N ai pentru ce scumpa noastră fata.
-Mi e cam foame.
-Pai hai la masă .
-Ce mi ai pregătit?...Ooo..nu pot sa cred clatieeee
-Doar pentru tine.
-Mulțumesc muult.
-Yummy ce bune au fost.
-Mamă?
-Da Adelaide.
-M a sunat Oriana ,pot sa ies azi?
-Sigur ca da,dar ai grija,stii tu de ce.
-Mda..bine.

~dupa o ora~

-Uff nu mai pot.
-De ce?
-Iar se tine Blake dupa mine.
-Pai ii place mult de tine...
-Dar mie nu mi place de el,de ce nu vrea sa înțeleagă asta?!
-Off..nu stiu.
-Ce o sa ma fac?Mai e si Kristof..
-El nu e real.
-Pentru mine e.
-Ar trebui sa renunti la el,pana la urma e doar un vis.
-Asa crezi?
-Da..adica,l ai văzut vreodată pe acest baiat?
-Mnu...
-Pai..

Seara când a ajuns acasă s a pus direct în pat fara sa mai stea pe gânduri.
-Ce o sa ma fac cu tine?
-Ce vrei sa spui?
-Esti doar un vis.
-Aha..vad ca Oriana a reușit sa ti schimbe ideile.
-Nu,nu are legătură cu ea.
-Ba da.
-Nu,vreau sa ma lasi.
-Stii prea bine ca n am sa fac asta.
-De ce?De ce tocmai pe mine m ai ales?
-N am ales,e destinul.
-Ce destin?Esti un vis
-Ba nu.
-Dar?
-Eu sunt blocat aici.
-Cum sa fi blocat?Nu se poate.
-Oare?!
Fata se trezește plina de nervi:
-Aaah,nu pot să cred ce imi face,a i nceput sa se joace cu mintea mea,il urăsc,n am sa ma mai duc la el,pana la urma e doar un vis,n are ce sa mi faca.
Nu dupa mult timp mama o cheamă:
-Adelaide?
-Da mamă. Ce e?
-Te duci cu tatăl tău in oras?
-Unde anume?
-Nu stiu,a zis ca vrea sa mergeti undeva .
-Tataaaa?
-Da Adelaide?
-Unde mergem?
-Vei vedea.
-Am mai fost?
-Da,asta vara.
Îngândurată fata începe sa se întrebe:
-Asta vara?Hmm..la mare?Nu,nu, e cald dar nici chiar asa..hm..la munte?Nu cred,existau bagaje..oare unde ma duce?Sau...uhh..daca e o păcăleală și ma trezesc la Ailyne sau Penelope?Hmm..asta e posibil. Nu ma mai duc.
-Adelaide?
-Da tata?
-Mergem?
-Nu.
-Cum nu?Hai ca i cald si frumos afara.
-Nu merg.
-Ce s o fi întâmplat?(mama)
-Chiar nu stiu,mai înainte i se părea o idee buna.
-Adelaide?
-Nu,nu merg.
-Dar ce ai patit?
-Nimic.
-Bine..nu mai mergem.
-Asa ma gândeam si eu.
-Um..bine.

~seara,dupa ce a adormit ~

-Am nevoie de tine ,Adelaide.
-Nu, m am săturat,esti un vis,n ai ce sa mi faci.
-Adevărat,dar in fiecare seara o sa apar.
-De ce?Lasă-mă in pace.
-Nu pot.
-De ce nu?
-Scopul meu e sa te chinui.
-Hă(scârbita)
-E vreo problema?
-Multe de fapt.
-Nu mi pare rau.
-Vad ca am început sa ne certam.
-NU E CEARTA.Te iubesc foarte mult si vreau sa fii cu mine mereu,atata tot.
-Dar am si eu o viata,nu pot lasa totul doar pentru ca asa vrei tu.
-Doar eu?Oare?
-Da.
-Auch..m a durut.
-Aia e.Lasă-mă în pace.
-NU.
-DA.
-NU SI TACI O DATĂ.
-Ma sperii(începând sa plângă )
Chiar si atunci când s a trezit avea lacrimi pe fată.
-NU MAI SUPORT,IMI CONTROLEAZĂ TOTAL VIATA.
Mama o aude țipând si se duce la ea speriată si nervoasa.
-Ce naiba ai de zbieri la ora asta?Cine iti controlează viata?
-Ăă...nu ,nimeni,a fost doar un vis,cat e ceasul?
-E 6...da nu ma întoarce.
-Hă?
-CINE ITI CONTROLEAZĂ VIATA?-
-DE CE ZBIERATI TOTI?
-CARE TOȚI?
Ma tampesti fetițo.
Fata începe sa plângă iar mama încearcă sa o calmeze.
-Gata Adelaide. Iartă-mă,n am vrut sa tip asa,nu mai plânge.
-Nu pot,m am săturat .
-Shht..gata.(cu o voce calma si blândă)

Dupa o jumătate de ora fata se oprește din plans,mama se duce in camera ei,si totul este in regula pana la un moment dat cand Adelaide primeste un mesaj de la Blake.
-"Draga mea Adelaide,hai diseara sa ne întâlnim la statuia de langa parc,o sa ti demonstrez cat de mult te iubesc,n ai sa regreți "
Adelaide se sperie putin...
-Ce l o fi apucat si pe asta?!

In cele din urma,fata reușește sa se strecoare din casa,pe geam si se duce unde i a zis Blake.Cand ajunge acolo,il vede pe acesta îmbrăcat într-un trening negru cu gluga pe cap.
-Stiam ca o sa vii.
-Mda..ce sa zic.
Blake se întoarce încercând sa o sărute,dar nu apuca deoarece fata ii trage o palma si aleargă pana ajunge acasă de unde primește iar un mesaj.
-"Te voi aștepta"

-Asta a devenit obsedat..dar de ce?Inainte nu era asa,acum ce l o fi apucat,oare e din cauza lui Kristof?!..of..mai bine taceam si nu i ziceam de el si acceptam sa se tina dupa mine ca un caine decat in halul asta de mi e frica sa mai ies din casa gândindu-mă ca ma poate urmări ,aoloo..ce ma fac?!Dar de ce ar face asa?Daca nu i ziceam de el..mai era asa?!M a chemat la ora aia (12 noaptea) si a încercat sa ma sărute...dar...oooh,daca mai plănuia și altceva?Pana la urma era târziu..Mai mult ca sigur mai era cu cineva,mai bine ca am fugit,ii blochez  numărul si o sa i propun lui Jack sa ma mut cu el in banca..oh nu,ce proasta sunt..daca de gelozie o sa i facă ceva?!N as putea sa accept asta!Nu,nu..mai bine ma mut cu Ivy,asa poate o sa scap de el.