True Lies | Volumul 1

Capitolul 24

"Alec.. Stii ca nu putem." Spuse Anne
"Jace te-a înșelat. Cu o zână din Regatul Elfilor Luminii" spuse Alec
"La naiba cu Jace. Chiar dacă m-a înșelat,Alec nu pot sa mă răzbun pe el. Mai ales cu parabataiul lui. Nu e bine,Alec."
"Anne, îi putem explica. Va înțelege ca ne iubim și că..."
"Așa este" zise ea "Nu va putea să rămână supărat pe tine,Alec; te iubește prea mult ca sa faca asta. Nici pe mine nu cred ca va fi supărat. Dar nu pot sa-i fac asta...Vrei că eu sa ma duc pe hol,sa-i bat la ușa lui și sa-i zic ca totul s-a terminat între noi și ca ma cuplez cu parabataiul sau? Și m-ai iubi in continuare dacă i-as frânge inima parabataiului tau?"
Anne se uita în ochii lui Alec în tot timpul asta. Vedea lacrimi în ochii lui. Alec o privea fix pentru o clipă,apoi păru sa se prăbușească în sine însuși; se așeză pe fotoliu și își cuprins fața în mâini.
"Promite-mi" zise el "Ca-l vei iubi.Suficient cât să nu simtă nimic și sa fie fericit. Daca-l iubești, fa-l fericit"
" Da" spuse ea.
"Apoi daca-l iubești,te rog. Anne,nu-i spune ce ti-am zis acum. Nu-i spune ca te iubesc"
"Alec, îmi păre rău.. Știu ca nimeni nu te-a iubit în felul acela și că.."
"Dar tu? Tu mă iubești?" Întrebă el
Ea își înfipse unghiile în palme.
"Alec" zise ea
El o privi orbește,de parcă putea sa vada prin ea.
"Ma iubești?"
"Eu.."
Ea inspiră adânc.O durea.
"Alec,eu n-am..."
"Tu n-ai sa ma poți iubi" murmură el. Se ridică din fotoliu fara sa o priveasca.
Tranversa încăperea încordat bâjbâind după clanța; ea rămase în spate uitandu-se la el cum pleacă. Cum pleaca cu inima ei.
Alec trânti ușa cu putere. Anne se aruncă pe podea în genunchi privind focul. Privi flăcările cum creșteau și scădeau.Ochii o usturau dar nu putea plânge.
Luă vătraiul din suportul de fier și vârî vârful în foc. Scoase vătraiul din foc.Stralucea roșu ca o inima. Il apuca de vârf cu mana.
Pentru o secundă, nu simți nimic. Iar apoi,ca de la mare depărtare,se auzi plângând. Vătraiul zăngăni pe podea.
Când Isabelle se repezi înăuntru auzind țipătul,o găsi pe Anne în genunchi langa foc,cu mana arsa ținută la piept, suspinând că și când avea sa i se rupă inima.

Isabelle o puse în pat pe Anne care încă plângea. Părul ei roșcat i se lipise pe obraji din cauza lacrimilor. Isabelle avu grija de mana lui Anne.
"Crezi ca o să-mi rămână cicatrice?" Întrebă Anne
"Posibil. De ce ai făcut asta,Anne?"
Ea oftă. Încă o durea. Nu știa ce doare mai tare. Inima sau rana de la mână.
"Izzy,nu conteaza" spuse Anne
"Din cauza lui Alec? Daia si-a strâns bagajele si a plecat"
" A plecat?" Sări Anne din pat că arsa
"Da"
Pe Anne o apucă iar plânsul. De când se rănise doar mama ei și Maryse veni să vadă ce face.
Isabelle nu credea ca va ieși așa. Ca Anne o sa-i spuna nu.
Cineva bătu la ușă.Era Jace.
"Bună iubito,cum te simti?" Intreba el
"Bine.S-a întâmplat ceva?" Intreba ea
"Vreau sa-ti dau asta" spuse el și se puse în genunchi "Anne Marie Stanley,vrei sa te logodești cu mine, Jace Lightwood?"
"Jace,Nu" spuse ea
"Ce? Nu vrei? De ce?"
"Te-ai culcat cu o zana din Regatul Elfilor Luminii" spuse Anne.
Jace rămase cu gura căscată.
"Cine..ti-a spus?"
"Credeai ca nu o sa aflu? Jace în ultimul timp te comporti de parcă ești un cățeluș." Spuse ea.
In institut se dădu alarma. Maryse și Rosa intră în camera lui Anne.
"Trebuie sa plecam,acum !" Spuse Maryse
Anne se ridică din pat, își lua armele și fugi după Maryse și după mama ei. Unchiul ei Magnus se afla în fundul holului cu un portal făcut.
"Haideți" spuse Magnus
"Unde ne duce portalul?" Întrebă Jace.
"In Idris. Mai exact in Alicante" spuse Magnus.
"Duce-ti-va" spuse Rosa Stanley
"Stați!voi doua nu veniti?" Intreba Anne
"Nu. Trebuie să stăm să apărăm institutul. Unchiul tău Magnus va veni cu voi" spuse Rosa.Anne fără sa se mai gândească îi sări în brațe mamei ei și îi spuse ca o iubește. Jace, Isabelle sări in portal. Anne o ținea de mana pe mama ei până când intră in portal.
"Sa ai grijă de ei,Magnus" spuse Maryse
"O sa am grijă de ei cu prețul vieții mele" spuse Magnus și intră in portal.

Anne,Jace, și Isabelle căzu într-o vale lângă o casă. Anne o recunoscu din pozele familiei ei.
"E conacul familiei mele. Conacul Stanley" spuse ea. Conacul familiei Stanley era unul printre cele mai bogate din Alicante.
"O sa stam aici momentan" spuse Magnus și intră în Conacul familiei Stanley.
Jace, Isabelle și Anne îl urmară pe Magnus.
"Și cum nu avem prea multe camere, trebuie sa dormim cate doi" spuse Magnus
"Dorm cu Anne!" Spuse Jace
"Nu. Dorm cu Isabelle" spuse Anne
"Jace se pare ca dormim împreună. Și apropo sa nu ma trezești din somn că am sa te fac tablou și am sa te pun pe perete" spuse Magnus. Magnus mereu vorbea serios. Erau mereu diferite cazuri în care doar glumea dar nu prea e de glumă cu un vrăjitor de 300 de ani.

                                              *

Noaptea se lăsară rapid în Alicante. Anne și Isabelle dormeau într-o singură cameră. Bineînțeles,Magnus mințise in legătură cu paturile. Conacul Stanley era uriaș. Anne statea cu fața-n tavan și se gândea la ceea ce făcuse. Dacă era bine sa renunțe la Alec pentru Jace. Alec nu se schimbase prea mult,dar Jace se schimba mai rău ca vremea primăvara.
"Promite-mi.. Dacă îl iubești,fa-l fericit" îi venira lui Anne în minte cuvintele lui Alec.
"Anne,de ce plângi?" O întrebă Isabelle
"Nu știu"
"Sper ca nu ti-a frânt inima Jace" spuse Isabelle
Anne zâmbi și își șterse lacrimile de pe obraji.
"Nu" zise ea "Mi-am frant-o pe a mea în doua singura" își zise ea în minte. "Chiar deloc"