Vorbind pe twitter cu un necunoscut faimos // N.H.

★ Chapter 2 ☆

Vad cum cineva vine spre mine insa ma feresc dandui o palma zdravana facandul pe acesta sa se dea doi pasi inapoi. Cand ridica capul vad ca este o doamna nu foarte inalta, cu corp bine facut in jur de 30 de ani si carunta la fata.

Eu: Ma scuzati nu am vrut, dar sut foarte speriata.

Ea: Stiu scumpo cum te simti.

Eu: Imi pare sincer foate rau.

Aceasta nu a mai spus nimic doar a venit mai aproape de mine unde ma luat intr-o imbratisare foarte stransa si parinteasca, chiar imi era dor de acest lucru, de mama, de tata, de tot, chiar si de prietenii care i-am avut o data si acum nu mai sunt, casa asta, bunica, bunicul, acum sunt a nimanui, nu mai apartin acestei lumi, oare de ce mai traiesc? Doar ca sa imi fac rau singura? Mai bine mor si scap pe toata lumea de acest stres de a ma avea pe cap, mult mai bine asa.

Eu: Ma scuzati?

Ea: Da?

Eu: Nu v-am intrebat, dar cine sunteti?

Ea: Eu sunt doamna Toma, Maria Toma, dar tu poti sa imi spui Maria, doar Maria, fara doamna sau sa vorbesti cu mine al pertu, nu vreau sa ma simt o femeie batrana, ok?

Eu: Ok, doamna....aaaa... pardon Maria.

Maria: Asa, mult mai bine.

Eu: Tu esti cea care ma vei lua la internat pana voi face 18 ani?

Maria: Da, vei fi in grija mea in ultimele 2 luni.

Eu: Sigur, nici o problema, dar cu bunica mea ce se va intampla?

Maria: Se va ocupa primaria orasului de bunica ta, tu nu ai ce sa faci sau ce sa mai faci, este deja prea tarziu.

Eu: Stiu, stiu acest lucru foarte bine, si credeti-ma dar nu stiu cum voi mai rezista asa?

Maria: Scumpo...

Nu am mai rezisatat si am dat frau lacrimilor, aceasta cand ma vazut ma luat in brate si a inceput sa ma mangaie pe cap parinteste, iar imi aduceam aminte de maam.

Imi aduc aminte ca atunci cand aveam 5 ani si tata ma certata si am inceput sa plag si mama a venit la mine si ma luat in brate si a inceput sa ma mangaie pe cap parinteste, doamne ce vremuri, ce repede sa dus si timpul asta, imi este atat de dor de zilele cand ma jucam cu tata in gradina sau cand udam impreuna cu el peluza si incepea sa ma stropeasca cu apa sau in acea vara cand am fost la mare si l-am facut sa ma fugareasca ca sa ma prinda toata plaja pentru ca nu vroiam sa merg la masa, pe atunci eram o ratusca care iubea mult apa si nu mai vroia sa mai iasa din ea, insa dupa accidentul tatalui meu la mare acum 4 ani cand sa inecat in mare si a murit, de atunci nu am mai vrut sa intru in apa, urasc marea, a devenit dusmanul meu la fel ca iarna si ma gandeam ca bunica vroia sa mergem de fiecare data sa mergem la munte si eu defiecare data refuzam pentru ca mama acum 2 ani a murit in timp ce se dadea cu placa impreuna cu placariipe partie si nu a fost atenta si a cazut si sa lovit de o piatra la cap si atnci a murit pe loc chiar in fata mea, sub ochii mei, o vedeam cum sangera i se zbatea acolo intre viata si moarte si eu nu aveam cum sa o ajut, pur si simplu stateam langa ea si o vedeam cum suferea si eu nu aceam decat sa o strig ca o disprata si sa plang , alt lucru care ma face sa urasc muntele sau sa vin la el.

O vad pe Maria ca se retrage din imbratisare si imi spune ca sa mergem, ma ia de mana si ma conduce pana la un Mercedes S in care intru cu o oarecare frica, insa Maria are grija ca sa ma linisteasca.

Un gand care oarecum ma facut sa rad mi-a trecut prin minte, insa stiu ca nu exista ceva acolo la internat dar daca nu risti nu castigi nu?

Eu: Maria?

Maria: DA scumpo?

Eu: La internat , este net?

Maria: Nu scumpa mea, imi parea rau.

Eu: aaaaaa, nu este nimic, asta e, dar de ce nu este?

Maria: Pentru ca sunt copii care au fost lasati acolo de mici, alti luati de pe strazi si abandonati de parinti nu stiu sa il foloseasca, asa ca este decat un calculator in toata cladirea care este in biroul meu, dar daca stii sa umblii pe net il poti folosi de cate ori doresti , dar va trebui de fiecare data sa ma intrebi cand vrei sa intii pe el sau sa il folosesti bine?

Eu: Da , nu o sa fie o problema asta, si merci ca ma ajuti, dar acolo cand ajungem unde voi sta mai exact?

Maria: Pai acolo vei sta cu o fata in camera sau 2 nu mai stiu exact cum te-am repartizat , aaa si apropo ca sa stii eu sunt sefa internatului, deci daca ai vreo problema sau se ia cineva de tine sa vii la mine da? 

Eu: Da!

Maria: Ok, hai ca am ajuns.

Eu: Ok.

Niall Pov.

Stateam pe scaunul meu din avion si ma gandeam la ea, oare ce o face, ce a patit, cum se simte, oare se va descurca, numai ideei tampite imi veneau in minte insa nu imi dadeau pace deoarece stiam ca ea acolo la cativa mii de kilometri este intr-o stare foarte nasoala si nu o poate ajuta nimeni.

In momentul asta nici nu il pot suna pe Deo sa vad ce face sau ce sa intamplat, sa ii dau indicatii ce sa faca mai departe, da am mai spus o data si o sa o mai repet de cate ori este nevoie , fata asta nu este ca restul, este ea insasi, vrea doar putina atentie si dragoste de la cineva, afectiune, o imbratisare de la cineva care o iubeste sau macar care tine la ea, vrea doar pe cineva alaturi ei, nimic altceva.

Aceste cuvinte imi veneau in minte cand ma gandeam la ea si la spusele lui Deo, varul meu, am simtit ca inebuesc atunci cand mai aspus ca a fost batuta la scoala si dupa a ajuns acasa ranita si a vazut ca , casa ei este in flacari si bunica ei singura persoana din familia ei care ii mai era alaturi si putea sa o sprijine a murit, stiam cum se simtea in acel moment, imi dadeam seama cum ia fost sfasiata inima si sparta in mii de bucati, dar eram sigur de un licru , sa io refac eu , sa aibe incredere in mine cum nu a avut in altcineva, sincer e singura fata care ma atras doar din vorbe. Chiar vreau sa o cunosc pe fata asta din toate punctele de vedere.