Un nou început..

"Te rog!"

Stau pe scaunul rece de pe holul spitalului și mă cert cu subconștientul meu afurisit, sunt aruncat intr-o lume a gândurilor in care totul e pustiu ,rece și totul e colorat in diferite nuanțe de gri și negru... Nici măcar o pată de alb ..

-Oare mai are rost sa sper la un viitor alături de ea? Oare e momentul sa spun "pa" amintirilor cu ea? Oare chiar e sfârșitul nostru? ... De ce vorbesc singur? De ce ea? De ce eu? De ce noi?.. De ce așa...

Sute de întrebări îmi trec prin minte și mă scufund din ce in ce mai mult intr-o lume a umbrelor .. totul e așa de rece și ultima urmă de căldură e pe obrazul meu , o micuța lacrimă își face apariția .. sunt pierdut fără ea ..și alte lacrimi își fac apariția .. aud pași și sunt scos din lumea umbrelor pentru un moment .. ridic capul din pământ și încerc să privesc doamna care se apropia de mine , imaginea era în ceață din cauza lacrimilor ..Le șterg repede și o privesc .. îmi pare cunoscută dar nu știu sigur .. ajunge in dreptul meu și mă privește o secunda apoi întrebă:
???: James?
James: Da ,ne cunoaștem?
???: Off. Erai atât de mic ..Eu sunt sora mamei tale
James: Mătușa Anastasia?
Anastasia: Chiar ea
James:Dar ce faceți aici?
Anastasia:Am fost anunțată că fiica mea e internată aici , am venit cat am putut de repede

"Ce? Am o verișoară? Hmm.. sper doar că nu e Emma.. Nu pot sa fiu cu propria mea verișoară.. sau pot? Nu idiotule ! Cum sa te gândești la asta ! "

James: Am o verișoară?
Anastasia:Sigur că ai
James:Și e internată fix in salonul asta?
Anastasia:Da.

"E clar , ea este.. ce mă fac? Îmi iubesc verișoara ... Și nu doar ca rudă.. ohh,ești pateric James!...Îmi las capul în jos și încep să plâng .. oh, haide omule ..De ce dracu' plâng? "

Anastasia:Nu plânge .. Alia o sa fie bine!
James:ALIA?(spun aproape țipând la ea)
Anastasia:Da , verisora ta !
James:Oh , Doamne ! Mulțumesc!
Anastasia:Te bucuri?
James:Normal
Anastasia:Ce nesimțit!

O privesc nedumerit și după câteva momente realizez ce tocmai am zis ..

James:Îmi pare rău , nu asta am vrut sa zic ..
Anastasia: Atunci ce ai vrut sa zici?
James:Iubita mea e internată tot aici și am crezut că fata ta e iubita mea .. de aceea m-am bucurat
Anastasia:Tu nu știai că Alia e verișoara ta?
James:Am crezut că a murit împreună cu tine ,tatăl ei si sora mea în accident ..
Anastasia:Din fericire eu și Alia am supraviețuit ..
James: Înțeleg ..

Noi mai vorbim diverse lucruri deoarece nu ne-am mai văzut de 12 ani dar suntem întrerupți de un doctor ..
Doctor: Anastasia Louis?
Anastasia:Da!
Doctor: Puteți sa o vizitați pe fiica dumneavoastră !

Eu și Anastasia ne ridicam și vrem sa intram dar

Doctor:Doar rudele de primul grad
Anastasia: Vă rog .. e din familie
James: Vă rog ..
Doctor: Doamna , îmi pare rău ..

După câteva minute de rugăminți Anastasia îi îndeasă in buzunar niste bani iar doctorul ne lasă să intrăm
Eu mă duc repede la Emma , o apuc de mână ,o sărut pe frunte și îi șoptesc "te iubesc" la ureche .. mă pun pe un scaun lângă patul său și o privesc .. avea un chip de înger dar observ o lacrimă pe obrazul ei ..
James:Emma! Nu .. nu plânge! Dacă mă auzi fă ceva .. orice! Te rog (spun toate astea cu vocea tremurândă și cu lacrimi in ochi)
Stau nemișcat lângă ea și aștept să reacționeze intr-un fel .. aștept ..Și aștept dar nimic .. încep iar sa plâng și o rog in gând să facă ceva.. "te rog, te rog.." nu mă pot abține și spun cu voce înceată"Te iubesc" in timp ce una din lacrimile mele cade pe mâna ei .. simt cum a tresărit și uimit o întreb:
James:Emma! Mă iubești? Dacă da fă ceva .. orice .. te rog ..

Stau și o privesc nedumerit apoi incep sa-mi pierd iar speranța ... "Te rog.. Te iubesc!" .. in acel moment simt cum Emma mă strânge me mâna .. și după ce realizez încep să zâmbesc necontrolat și îmi spun în gând "mulțumesc" ..

Fericirea mea e întreruptă de o asistenta

-Vizita s-a terminat !

Asistenta se apropie și îmi dau seama că e Kally

James:Kally ..Te rog
Kally: Emma are nevoie de odihna
James:Ba nu! Are nevoie de mine !
Kally:Cred că tu ai mai mare nevoie de ea
James:Așa e ..Dar ea s-a mișcat!
Kally: Imposibil! E in comă!
James:Jur!
Kally :Ai nevoie sa dormi! Trebuie să pleci!
James:Nu plec! Te rog nu mă obliga..(spun plângând)
Kally:Prea bine ..(spune și pleca)
Anastasia: Vă cunoașteți?
James:Da.. cat am fost internat a avut grijă de mine și se înțelegere foarte bine cu Emma..
Anastasia:Îmi pare cunoscută ..
James:Serios?
Anastasia: Seamănă cu cineva.. Nu-mi pot aminti acum
James:Cine știe ..

Mai vorbesc puțin cu Anastasia și Kally se întoarce cu o pătură și un card

Kally: Poți sa ramai aici în seara asta , sunt de gardă și îți permit ... Maine o sa fiu liberă și îți dau acest card de acces! Poți intra când vrei la Emma dar ai grijă.. te rog sa nu faci probleme!

James: Mulțumesc mult!
Kally:Nu ai pentru ce!

Mai stau puțin și mă gândesc la tot ce-i mai rău apoi adorm cu capul pe marginea patului Emmei ... Mă afund iar in lumea umbrelor ...