Un nou început..

Despărțire..

Kayll:Ce cauta acolo? ..
-Nu știu..e speriată și..
Kayll:Sunt pe drum..vin acum..
-Bine..

???:Am rezolvat..
Emma: Mulțumesc..
???:Numele meu e Ben..
Emma:Ești prieten cu Kayll?
Ben:Da.
Emma:Și te înțelegi cu el? Vorbiți normal, ieșiți împreună..?
Ben:Da, dar la început a fost greu..
Emma: Înțeleg
Ben:Vrei un șervețel?
Emma: Pentru?
Ben:Sa te ștergi pe față.. ești roșie..
Emma:Da..am plâns mult..
Ben:Îmi pare rău..
Emma:Nu trebuie..
Ben:Kayll trebuie să apară..
Emma:E un om așa bun..
Ben:(șocat)
Emma:Ce?
Ben:Om bun?
Emma: Chiar e...
Ben:Știu dar nu credeam că o sa-ti dai așa repede seama
Emma:Nu-mi trebuie un secol ca sa știu..
*Cioc-cioc*
Ben:Asta e Kayll..(și deschide portiera)
Kayll:Emma, ce Dumnezeu faci in cimitir la ora asta? (Spune îngrijorat dar foarte răstit)
Emma:Nu țipa la mine!(Spune plângând și iese din mașină)
Ben:Frate..chiar ești praf cu fetele..
Kayll:Știu dar deja mă urăște, m-am obișnuit..
Ben:Ești și prost!
Kayll:Da' ce-am mai făcut?
Ben: Fata asta nu te urăște..Da' tu prost o lași să plece.
Kayll:Sa plece?
Ben: Ți se pare că mai e în mașină?
Kayll: Baftă, mă duc după ea..(coborând din mașină)
Ben:Mai repede! (Țipând la el)

Emma mergea prin cimitir plângând înfundat dar obosește și cade ..
Emma:Auch...îmi urăsc viața uneori.. sau mai bine zis...ea mă urăște pe mine..
Se ridică și merge printre morminte citind unele nume ..lumina din cimitir era înfricoșătoare și foarte slabă, erau doar câteva felinare pe cărarea principală dar Emma se abate de la ea și astfel se pierde în întuneric..se așeză pe o bancă , se ghemuiește și începe să plângă cat poate de tare și să spună tot ce o doare...era sigură că nimeni nu o aude ..era atât de frig afară încât ea a început să tremure din toate încheieturile dar durerea pe care o simțea nu o făcea să simtă frigul..Kayll o cauta printre morminte și o striga dar nu răspundea ..era prea departe sa-l audă...Kayll merge in continuare și se gândește la toate lucrurile rele care i se pot întâmpla Emmei... După ceva timp Kayll se pune pe o bancă lângă un felinar și cade pe gânduri privind în întuneric..
Emma plângea și se simțea singură, nimic nu putea să o scoată din starea aia și chiar așa era... Kayll se ridică , oftează și continuă căutarea Emmei..
Kayll:EMMA..
Dar nu se aude nici un răspuns ci doar un ecou.. după ce se lasă liniște Kayll aude un smiorcăit și merge printre morminte spre locul unde a auzit acel sunet.. după câteva minute ajunge la Emma care stătea cu spatele ..plângea atât de tare încât ți se rupea sufletul ...Kayll se simțea neputincios si nu știa ce să facă..
Emma: Vreau doar să dorm..să dorm și să nu mă mai trezesc vreodată.. vreau sa uit de tot și de toate... vreau sa mor..(suspinând după fiecare cuvânt)
Kayll:Copil prostuț...treci acasă..
Emma il privește în ochi apoi începe să plângă iar și il stânge in brațe..Kayll nu știa ce să facă așa că își pune mâinile pe spatele Emmei și o mângâie părintește..
Kayll:Nu mai plânge..(și îi ridică fața din pământ ștergând lacrimile acesteia)
Emma: Mulțumesc..(și il strânge mai tare in brațe)
Kayll îi răspunse la îmbrățișare ..
Kayll:Hai acasă...
Emma se ridică de pe bancă și cade din picioare..
Kayll:Te ajut..(și o apucă de braț)..ești atât de rece...ai înghețat..
Emma:Da..
Kayll o duce pe Emma la mașină și Ben îi duce acasă..când coboară din mașină Emma rămâne încremenită in poartă...
Kayll:E totul ok?
Emma: James e acasă..
Kayll:Stai calmă..totul e bine..
Emma:...
Kayll:Hai..

Cei doi intră în casă și Kayll o bagă pe Emma in camera lui ..
Kayll:Stai aici ..revin
Emma: Bine..

Kayll pleacă închizând ușa ușor și merge in camera lui James..
Kayll:Ce i-ai făcut? Zi-mi mă! ( Răstit și nervos)
James: Nimic..
Kayll:Nimic? CUM NIMIC ? De aia era în cimitir? Haaa? De aia plângea de aia își dorea moartea? (Dându-i o palmă lui James)
James:Fa-mi ce vrei! Lovește-ma! Omoară-mă! Dar vreau doar sa o văd..te rog...
Kayll:E în camera mea..plânge .. crezi că îi face bine prezenta ta?
James: Trebuie sa știu ce s-a întâmplat..te rog..(și se ridică mergând la ușă)
Kayll:Nu mergi nicăieri (și il trântește in pat și ridică mâna la el..)
Emma:Stop..nu-l mai lovi.. mă doare pe mine..
Kayll:Cum poți sa-mi ceri asta? Pot sa-l snopesc în bătaie..își merită atât de mult soarta..( spune cu o voce plină de ură și iese din cameră trântind ușă)
James:... Hei..
Emma:..pa!
James: Ascultă-ma!
Emma:Ce vrei sa-mi zici James? Ce? Că ești doar prieten cu Alice? Că ma iubești? .. am văzut James..v-ati sărutat ....crezi că îmi e ușor? Alice e fata perfecta.. iubirea ta din copilărie.. vreau să știu doar că ești fericit cu ea ..
James:Nu am sărutat-o ..ea m-a sărutat... Și nu simt nimic pentru ea! Crede-mă Emma...te rog..
Emma:James..cum sa te cred? Patul e tăvălit..aici miroase a parfumul ei .. serios? Poate sunt prea copilă, prea naivă sa cred că relația noastră o să meargă! ..
James:Te rog... Nu e așa!Te iubesc..
Emma:Doar cuvinte..
James: Ti-am demonstrat de atâtea ori..
Emma:Știu James..știu ..dar a fost în trecut, am nevoie sa-mi demonstrezi zilnic... Ti-am zis că îmi lipsești..ai zis că vom ieși altă dată...am vrut sa-ti fac o surpriza și tu ai profitat sa ieși cu Alice...
James:Am petrecut cate zile cu ea .. mi-a lipsit..
Emma:Și tu mie James..și tu îmi lipseai..
James:Emma, tu nu greșești? Tu ai plecat cu Kayll..
Emma: Da, am făcut-o .... dinaintea am mâncat cu el .. dar nu te întrebi de ce?
James:Ba da.
Emma:Spuneai că il ajuți pe Bob și că după ai treabă...ai ieșit cu Alice , nu?
James:Da...
Emma:Am găsit scrisoarea de la tatăl tău ... Nu am deschis-o .. Kayll m-a ajutat s-o găsesc ...era în vechiul parc ... Nu cred că trebuie să o deschid eu ...nu mă consider persoana potrivită.
James:Ce vrei sa spui?
Emma:S-au întâmplat prea multe lucruri azi... Trebuie să mă calmez... vreau sa stau singura o perioadă..
James:Te desparți de mine?
Emma:Da..
James:Emma.. ești sigură că asta îți dorești?
Emma:Da... (Și plecă din cameră)

*Cioc-cioc*
Kayll:Da?
Emma:Pot?
Kayll:Da..
Emma: Mulțumesc..
Kayll:E 3..nu te culci?
Emma:Ba da..(și se așează pe canapeaua de lângă pat )
Kayll: Vrei o pătură?
Emma:Da..
Kayll îi dă pătura Emmei și se întoarce în patul său..
Emma: Noapte bună..
Kayll: Noapte bună....

Emma se așează mai bine pe canapea și încearcă să adoarmă dar gândurile nu-i dau pace și iar o năpădește plânsul.. plânge înfundat sperând că Kayll nu o aude..
Kayll:Mai ai de gând să plângi mult?