Luna Grit: Originea unui delicvent [HIATUS]

Capitolul V: Joacă de copii (partea I)

Narator

Au trecut 8 ani de la întâlnirea Lunei cu Raven şi copii săi. Aceasta, pe timpul zilei, vizitează parcul din centru împreună cu "Sonny", unde se joacă cu prietenii săi, printre care şi o copilă cu păr roz, destul de fudulă, iar alta de o noanță de albastru electric al părului, extrem de tăcută. Seara, aceasta îşi revede unchii şi mătuşa la palatul Royale, povestind şi râzând. Uneori, chiar lua parte la lecțiile Serpentei şi ale lui Nise, mai apoi jucându-se cu ei prin grădina palatului.

Recent, aceasta se mutase pe Vestroia cu tatăl ei, din cauza puţinilor bani pe care îi avea. Raven, împreună cu copii săi, s-au mutat înapoi pe Vestroia, pentru a putea avea grijă de copilă, în timp ce Keiichi, Josh, Oba şi noul venit în grup, Nagoto, rămân pe Pământ, având grijă de vechea casă Grit, pe lângă treburile primite de la Raven.

Acum, să vedem ce mai face acum copila de 13 ani...

***

E seară. Serpenta şi Nise au terminat nişte treburi rergale, având acum puţin timp pentru ei. Luna se află la Palatul Royale, jucându-se cu cei doi Royale.

–Niseeee~! Unde te ascunzi~? întrebă copila, uitându-se după perdele. Tsk! Unde oi fi tu, oare?

Înainte ca cineva să-i răspundă, se auzi un hâsâit, ca de şarpe. Totusi, e un hâsâit pe care Luna nu l-a auzit. 

Brusc, un şarpe sare din spatele perdelelor, cu solzi albi ca zăpada şi ochii roşii ca sângele, ce hâsâia din ce în ce mai tare, având colţii la iveală. Luna, căzută pe spate şi speriata de moarte, nu ştia ce să facă. Dar, aura roşiatică ce cuprinde şarpele o va calma (mai bine spus infuria) pe copilă. Şarpele luase forma sa originală: cea de Serpenta. Nise iese şi el din ascunzătoarea sa, doar ca să observe de mai aproape ce s-a întâmplat.

–Serpenta! Nu e deloc frumos! obiectă victima, în timp ce acuzata râdea.

–Ba chiar e! susţine Nise, mai-mai să nu râdă.

–Prinţesă, spune Frederic, v-aş sugera să vă cereţi iertare de la oaspetele dumneavoastră. Nu este politicos ce aţi făcut. Să nu mai spun că nu e demn de o prinţesă moştenitoare.

În traducere liberă: "Copil râzgâiat ce eşti; dacă nu-ţi ceri scuze de la puştoaica asta, o să-i spună mă-tii, iar capul meu va fi în joc!"

–Hai, hai... Gomenasai, Luna-chan, spune copila, înclinându-se. Poţi să mă însoţeşti până în grădină, te rog? 

Luna zâmbi (cei drept forţat) şi o urmă pe copilă în grădină.

***

Ajunse în grădină, Serpenta se aşează pe o bancă, făcându-i semn Lunei să o urmeze. 

După un moment de tăcere, Serpenta vorbeşte: 

–Luna.., nu ţie dor de mama ta...?

Luna, deranjată, răspunde cu o întrebare:

–De asta m-ai adus aici?

–Nu vrei să şti de ce nu a fost pedepsit omul acela? continuă Serpenta, ignorând-o pe Luna. Nu ai vrea să... te răzbuni?