Luna Grit: Originea unui delicvent [HIATUS]

Capitolul X: Minciuni şi veveriţe

Luna

Nu ştiu cum am reuşit, dar m-am trezit la 6 dimineaţa, cu un tufiş mai înalt decât mine în cap. Am mers (mai mult m-am târât) spre baie, pentru a mă spăla şi a-mi schimba bandajele.

Ieşită din baie, cu părul mai puţin încâlcit, dar ud, Spike sări în cadă, pentru a fi şi el îngrijit. Aşa am făcut, mai apoi schimbându-mă de haine, punându-mi şi mănuşile găsite în seara precedentă.

(Am încercat)

Îmbrăcându-mă, am observat ceva ciudat la una dintre plantele mele - o biluţă albă, cu decorațiuni aurii, ce se rotea uşor de colo-colo prin pământul ghiveciului.

(micuţa creatură)

–Cinci minute, te ro-- AGH!

Tresării ea odată cu mine, imediat ce pusese ochii ca de mărgele pe mine. Aceasta, speriată, căzu din ghiveci, Spike începând să mârâie la obiectul extraterestru.

–Luna! Luna Grit! Oh, nu credeam că voi apuca ziua în care o voi vedea pe fica lui Ace Grit!

–Cine ești și de unde îmi ști tu numele!? Și de când e tata vreo vedetă intergalactică?!

–Oh, da! Nu m-am prezentat, își amintește. Sunt Haos Pillan, la comanda ta!

–Română, Pillan, o sfătuiesc eu, luând discret foarfecele de pe birou, încă pătate de sângele lui Ron.

–Cum adică? Mă gândeam că Miranda și Ace ți-ar fi spus până acum...

Și a început să-mi povestească.

Despre Bakugani,

Tata,

Mama,

Tot.

–Minți! Urlu eu, disperată. Mi-ar fi spus de mult timp!

Nu doream s-o cred, dar știam că e adevărat. Ceva din mine îmi spunea că trebuie să cred, dar mintea mi se împotrivea și inima mi se spulbera. Eram confuză. Lacrimile îmi inundau ochii de cenușă, curgând șiroaie pe obrajii mei. Strângeam din dinți și suspinam adânc, în speranța că mă voi calma.