Luna Grit: Originea unui delicvent [HIATUS]

Capitolul XIII: Mărturisiri

Luna

După luptă, am mai vorbit cu Nise și Serpenta despre Bakugani în biblioteca palatului, asistați de cei patru Bakugani ai noștri (printre care și Pillan), în timp ce Raven bântuia de ici colo. Mi-a fost recomandat să dorm la palat în seara aceea pentru protecția mea (deşi nu aveam nevoie).

Plimbându-mă prin bibliotecă, am observat-o pe regină, ce se holba într-un glob imens de cristal din mijlocul camerei, glisând de la o imagine la alta.

Am stat după un raft cu cărţi (istorie vestroiană şi restul), urmărind-o în continuare, văzând imagini cu nişte prieteni vechi, iar altele cu persoane străine mie.

–Ști că nu trebuie să mă spionezi, dragă, îmi reaminti Raven, fără a se uita în direcția mea (cel mai probabil îmi văzuse reflexia în glob).

–Pentru ce e globu'? am întrebat, ieşind din ascunzătoarea mea, stând cu mâinile în sân.

–Un dispozitiv pentru observare vestroian, îmi răspunde scurt, glisând în continuare.

După ce găsise o anume imagine, aceasta se uită la ea îndelungat. După un timp, aceasta se opri brusc, așezându-și mantia pe umeri.

–Mă întorc repede, anunţă ea, înainte de a pleca agale prin pădure, acoperindu-şi capul cu gluga mantiei, eu urmărind-o din ochi în continuu.

–O...kay?

Mi-am întors privirea spre globul aparent magic, ce strălucea într-o noanţă purpurie (o lumină cu mult mai puternică decât puţinele candele împrăştiate prin încăpere). Am rămas singură cu blestemăţia aia, strălucind din ce în ce mai sinistru. Curiozitatea m-a cucerit ca pe un copil de cinci ani, făcându-mă să mă aproprii de el. Am glisat o dată, imaginea de dinainte... dizolvându-se, apărând în schimb o alta. Era Raydan, la bustul gol, ce dormea buştean în casa lui.

–De aș putea să dorm și eu așa liniștită... am comentat pentru mine, lăsându-mi mâna să alunece pe glob în dreptul frumoasei adormite, uitându-mă în continuare la el, colţul gurii ridicându-mi-se involuntar.

Mi-am tras un scaun de la mesele de studiu din apropiere pentru a sta lângă glob. Cu capul sprijinit în braţul stâng, m-am mai holbat un timp la veveriţă, expresia mea precedentă devenind un zâmbet tâmp, chiar larg, plin de drag şi veselie inexplicabilă.

Nu pot să mint - e adorabil când doarme.

Un fâlfâit scurt de aripi se auzi în spatele meu, eu ignorându-l complet (pentru că clar aveam treburi mult mai inportante ce mă preocupau). Fâlfâitul se opri, mai apoi auzindu-se:

–Uuuuuu~! Dar cine e norocosul?

Vocea batjocoritoare a Serpentei mă trezește la realitate, eu fiind îmbujorată complet.

–Iubitul ei! completează Nise în glumă, Serpenta râzând în timp ce eu îmi acopăr fața cu mâinile şi părul. Luna mi-a zis de el. E un vis, nu?

–Urusai...!

–Aww! Lunita s-a îndrăgostiiiiiit~! țopăie fericită P-chan pe umărul meu.

–De un om? Huh.. comentează Rollex, Rixen cântând melodii de nuntă de fundal.

–I-Iye!

–Totuși, poți înțelege de unde vine, susține FlutterFly. E un pământean chiar atractiv.

–Hai doar să mergem la culcare, okay? îi întrerup eu, dând din mâini rușinată, ei continuând glumele și râsetele.

***