O fată plină de visuri, de speranțe, de planuri pentru viitor, de un mare crez al său și mulțumită de tot ce are. Obișnuită cu tot ce are și liniștită în cuibul său clădit de ani de zile... Păiii... Nu pentru mult timp...
Până într-o zi când viaț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Trecuse abia câteva zile de când eu cu Tae formăm un cuplu. Nu m-am așteptat ca totul să ia o astfel de întorsătură. Nu cred că m-am simțit vreodată atât de bine așa cum mă simt acum. Totul pare a fi un vis ireal din care n-aş vrea să mai mă trezesc vreodată. Iar după spusele lui Jimin, Tae chiar a devenit cu totul o altă persoană. Același om vesel pe care îl cunoșteam înainte de a veni aici. Doar că îmi pare nespus de rău că Tae încă nu s-a împăcat cu Jimin și încă tot nu înțeleg de ce încă continuă să mai fie supărat pe el.
- Mihaela, Vin-o să mănânci! strigă Jin din bucătărie.
- Ok... Vin!
Nimeni nu era în bucătărie, doar Jin care pregătea prânzul.
- De ce niciodată nu mă lași să gătesc și eu? Nici măcar să te ajut nu mă lași!
- Gătitul nu e responsabilitatea ta în această casă. Nu ești aici pentru asta și în plus știi foarte bine că gătitul e hoobyul meu.
- Bine, bine... Am înțeles.
- Vreau să te întreb ceva. Îmi spune Jin în șoaptă pentru a se asigura că nimeni nu ne poate auzi. Nu-i spun nimic ci doar îi dau afirmativ din cap.
- Ceea ce mi-ai spus atunci în acea seară, când ne-am jucat adevăr sau provocare, e adevărat ?
- Da, Jin! Strig la el în timp ce îmi dau ochii peste cap. Eu credeam că tu deja ai vorbit cu ea. Crede-mă tot ce ți-am spus e adevărat, chiar ea cu gura ei mi-a spus acele cuvinte. Ar trebui să...
- Hey, ce faceți? Ne salută Tae, îmbrățișându-mă de la spate după care îmi oferi un pupic dulce pe obraz. Ce ar trebui? Despre ce vorbiți?
- Mm... Nimic serios.
- Da, doar vorbeam despre ultimele noastre concerte! Răpunde Jin rapid pentru a evita și alte întrebări.
- Aaaa.. Bine. Mi-e foame! Vreau să mănânc! Spune Tae încă continuând să mă țină captivă între brațele sale, smiorcăindu-se ca un copil mic.
Toți băieții se adunară la masă și doar în câteva minute aproape totul dispăruse din farfurii.
O bătaie în ușă ne făcu să ne întoarcem toți capurile spre sursa zgomotului.
- Aaa, daa.. Am și uitat. Am uitat că am chemat-o mai devreme azi pe doamna Mary. Spune Namjoon ridicându-se de la masă, după care se grăbi să ajungă la ușă pentru a o deschide.
